Palatul Vulturul Negru din Oradea, deschis vizitatorilor cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului

Evenimentul a fost organizat de reprezentanţii Oradea Heritage, muzeograful şi curatorul Zuh Deodath şi specialistul în marketing Orsolya Bozodi Nagy.

Turul a început în mijlocul complexului de clădiri, în centrul pasajului vitrat, sub cupola cea mai des fotografiată, împreună cu vitraliul din imediata apropiere, reprezentând renumitul vultur negru. Un al doilea vitraliu identic se găseşte pe faţada din Piaţa Unirii, la intrarea în pasaj.

Explicaţiile oferite de Zuh Deodath au conturat istoria clădirilor din acest complex arhitectural, situat în „inima” oraşului, construit cu scopul iniţial de a fi un centru de distracţie şi cumpărături la începutul secolului XX, deoarece, afirmă el, Oradea a fost şi a rămas un oraş comercial.

„Am vorbit despre înţelesul acelor zone arhitectonice care sunt prinse în mortar şi cărămidă, cu povestea adevărată a acelei fabrici de cărămizi pe care cei doi antreprenori – care au continuat demersul primăriei – au fost nevoiţi să o înfiinţeze, deoarece furnizorii dublaseră preţul, în ideea profitului. Cu propria fabrică, cei doi avocaţi antreprenori, Ede Kurlander şi Emil Adorjan, au reuşit să asigure cele patru milioane de cărămizi necesare”, a afirmat ghidul pentru AGERPRES.

Proiectul palatului a fost iniţiat în anul 1903, când primăria a hotărât să lanseze un concurs de proiecte pentru reconstruirea Hotelului Vulturul. Din cele 13 proiecte depuse au câştigat arhitecţii Dezso Jakab şi Marcell Komor, doi dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai curentului Secession maghiar, iniţiat de Odon Lechner.

Având în vedere costurile prea mari, peste 600.000 de coroane, primăria a vândut clădirile existente, dar a pus la dispoziţie terenul pentru cei care doreau să continue lucrarea. Aceştia au fost doi avocaţi, antreprenori şi gazetari, dr. Ede Kurlander şi dr. Emil Adorjan, care au preluat şi proiectul. În martie 1907, s-a ales constructorul Ferenc Sztarill, antreprenorul clădirii, care la 6 aprilie 1907 a început ridicarea Complexului Vulturul Negru.

Construcţia nu a fost lipsită de obstacole. După ce au înfiinţat o societate pe acţiuni şi propria fabrică de cărămizi, când băncile au crescut dobânzile şi accesarea creditelor a devenit dificilă, Ede Kurlander şi Emil Adorjan şi-au deschis propria bancă, Banca Maghiară, cunoscută în perioada interbelică ca Banca Industrială.

Construcţia a fost finalizată în decembrie 1908, iar deschiderea festivă a avut loc în 1909.

Clădirea palatului este situată pe colţ, în partea estică a pieţei centrale, cu o faţadă pe strada Independenţei şi alta spre Piaţa Unirii, având un parter înalt şi patru etaje. Este formată din două corpuri între care se găseşte un pasaj vitrat cu acces spre trei străzi: Independenţei, Piaţa Unirii şi Vasile Alecsandri. Pasajul, acoperit cu sticlă şi vitralii, a fost construit după modelul celebrei galerii Vittorio Emanuele din Milano.

„Palatul a fost construit practic pentru shopping şi pentru distracţii. Cu un hotel, cu locuinţe de dat în chirie, cu galerie de magazine la parter de-a lungul pasajului vitrat. Dar scopul de bază a fost de centru comercial. Ca şi volum este probabil cea mai mare clădire din epoca Secession din toată România, dar mai reprezentativ, pentru scopuri culturale, este Palatul Culturii din Tg. Mureş, ridicat de aceiaşi doi arhitecţi, Komor şi Jakab”, a precizat muzeograful Zuh Deodath.

Vizitatorii au putut vedea în interior cele două săli de spectacole pentru teatru de revistă şi dans, transformate ulterior în săli de cinema – Sala Oradea şi Sala Libertatea – funcţionale până în jurul anului 2010. Ghidul a vorbit şi despre cupola maiestuoasă, suspendată de o structură metalică, pentru a reduce costurile şi a impresiona prin spectaculos şi monumental.

În concluzie, Zuh Deodath a declarat pentru Agerpres că Palatul Vulturul Negru este „clădirea cea mai grandioasă din epoca Secession din Transilvania, una extrem de tipică epocii”.

„Este de fapt cel mai mare centru comercial pe care îl ştim din Austro-Ungaria de odinioară şi din Transilvania de azi. Este cea mai mare şi mai spectaculoasă clădire comercială Secession şi care trebuie păstrată şi valorificată cu orice preţ, la adevărata ei valoare”, a conchis ghidul.

Secession este expresia vieneză a curentului Art Nouveau, având aceleaşi baze: renunţarea la academism, unirea artelor majore şi minore, inspiraţia din natură, dar cu particularităţi locale: geometrizare, eleganţă reţinută şi integrarea artei cu arhitectura şi designul cotidian.

Sursa foto: Oradeaheritage.ro