Panica francului la casele de schimb ale băncilor: „Să sperăm că intervine cineva să-l potolească”

Adaugă-ne ca sursă preferată

La o agenţie Credit Europe Bank, pe tabela cu cursul, în dreptul francului, preţul de vânzare afişat e de 4,43 lei. Paznicul de la intrare remarcă curiozitatea cu care mă uit la saltul astronomic al francului: „Toată lumea se uită. A explodat cursul. Ce să-i faci?!”

La casa de schimb valutar de lângă, cursul afişat pare îngăduitor cu debitorul român: 3,78 lei la vânzare. Casieriţa zâmbeşte, însă, când întreb dacă are să-mi schimbe nişte lei în franci. „A, n-avem. Încercaţi pe la bănci”.

Nici la Raiffeisen Bank cursul nu e rău: 3,66 la cumpărare, 3,8 la vânzare. Însă, ca să cumperi trebuie ca banca să aibă să-ţi vândă. Aici nu e cazul. Sunt îndrumat să mai încerc şi la alte agenţii.

Altă casă de schimb. Domnişoara de la ghişeu tocmai schimbă foaia cu cursul de schimb valabil şi francul se mai scumpeşte cu câţiva zeci de bani. „N-avem franci, s-a întâmplat ceva şi a crescut foarte mult pe interbancar”. Îmi arată telefonul cu o pagină de forex deschisă. „Uitaţi, ieri era 3,7 şi azi a sărit la 4,4. Grăbiţi-vă să luaţi, dacă găsiţi”.

La BCR n-au franci de vânzare, iar la BRD poţi să cumperi doar cu programare pentru a doua zi. Preţul de vânzare afişat e de 4,4 lei, dar banca nu îţi garantează că va fi la fel şi mâine, mă informează casieriţa.

La OTP au franci, doar că banca ungurească, una cu mulţi clienţi cu credite în moneda naţională a Elveţiei, îi vinde cu 4,57 lei.

La Volksbank, altă bancă cu multe credite în franci, cursul e de 3,59 lei/franc la cumpărare şi 5,5 lei/franc la vânzare – un spread de 2 lei!. O doamnă mai în vârstă îşi plăteşte rata. Proastă zi pentru scadenţă. „Noroc că am găsit la OTP, altfel ce mă făceam?!”. Noroc e un fel de a spune. Francul cumpărat azi e mai scump cu 20% decât cel de ieri. „Să sperăm că data viitoare nu mai e aşa”, spune doamna. Domnişoara de la ghişeu o compătimeşte: „Să sperăm că intrvine cineva şi-l mai potoleşte”.
După un telefon la tezorerie, îmi spune că n-are ce sfaturi să-mi dea, că nimeni nu ştie care-i explicaţia. „La 11:25 s-a întâmplat ceva. A venit o modificare de la BNR”, îmi explică aceasta.

Doar că BNR-ul nostru n-are treabă de această dată, problema vine de la BNR-ul Elveţiei, care a scos limita de 1,2 franci pentru un euro şi a lăsat moneda să se aprecieze la maximumul istoric. Pentru câteva zeci de minute, cu 85 de centime cumpărai un euro.