1EUR = 4.7785 RON | Bucureşti 6 º

Bogdan Glăvan

Pariaţi pe boom! Avertisment pentru o politică monetară sadică

Dacă guvernatorul BNR și-a exprimat temerea că am putea intra într-un nou ciclu boom-bust, atunci eu vă zic să lăsaţi în pace statisticile, să nu mai pierdeţi timpul reflectând, ci să pariaţi direct pe boom.

27 iun, 2014 | | ECONOMICA.net

„Şi acum se vorbeşte de acelaşi lucru cu aceste dobânzii scăzute, bătând spre zero. Ecuaţia este simplă. Dacă omul care pune bani deoparte vrea să fie avantajat cel puţin cu o dobândă mică, dar real pozitivă, acum vede că este penalizat (...) cu dobândă real negativă. Şi unde se poate duce cu economisirea? O plasează în ceva care îi dă sentimentul că îi creşte valoarea. Dar sentimentul acesta se schimbă. Creşte până la un punct şi apoi începe să scadă. Care este punctul în orice speculaţie? Povestea aceea veche cu hainele împăratului...până când unul strigă 'împăratul este gol".

Realitatea este cam așa. În lumea dezvoltată, "civilizată" așa cum o știți, s-a dezlegat cățeaua inflației și acum umblă slobodă pe tot globul. Drept urmare avem inflație bursieră, inflația prețurilor activelor și, încet-încet, inflație la pătrunjel și cartofi. De ce? Guvernele și băncile centrale au tipărit bani într-un ritm nemaiîntâlnit, pentru a ține cotațiile bursiere sus și pentru a păstra valoarea activelor care intră în componența bilanțurilor băncilor și altor instituții financiare. Cu alte cuvinte, i-au salvat pe cei mai bine plătiți „profesioniști" din lume de la ceea ce trebuia să fie un binemeritat faliment. Drept urmare, ratele dobânzii s-au dus la zero, ceea ce a declanșat un fenomenal carry trade, mai pe românește speculă: investitorii își deplasează capitalul (ăsta, tipărit) din activele care nu mai aduc randament, către cele din care pot scoate bani (care se scumpesc). Lumea începe să se uite după investiții din ce în ce mai riscante, deoarece doar prin asumarea unui risc din ce în ce mai mare pot spera să scoată vreun ban.

Dovadă, cumpără în neștire toate titlurile de stat emise de economiile emergente, după care se duc în obligațiuni ale unor emitenți mai riscanți, după care se duc în acțiuni, în acțiuni prin țările de mâna a doua și, evident, în tot felul de speculații imobiliare sau industriale, în proiecte de infrastructură care la o rată normală a dobânzii ar fi nerentabile.

 

Nouă ni se spune cum credibilitatea țărilor de rangul doi se îmbunătățește, ca și cum această îmbunătățire ar ține de calitatea guvernării în respectivele țări, de faptul că guvernele lor și-au dat silința să le transforme în economii competitive, primitoare față de capitalul străin. De fapt, transformarea peste noapte a unor economii riscante în tigri sau dragoni nu ține de vreun miracol, de vreo faptă bună; ea este rezultatul fricii, al panicii care cuprinde sistemul financiar. Pentru că euforia derivă de fapt dintr-o mare frică: aceea că îți pierzi banii dacă nu faci ceva cu ei; temera că economisirea și investirea prudentă este penalizată și că, în consecință, trebuie să riști. Cum zicea fostul CEO al Citigroup: "Câtă vreme cântă muzica, trebuie să te ridici și să dansezi."

Efectele politicii inflaționiste iresponsabile duse de guverne le vedem aproape peste tot. Și începem încet-încet să le simțim și în România. Așa cum zicea vice-guvernatorul Bogdan Olteanu, băncile vor începe și la noi să alerge din nou după clienți, fiindcă nu au de ales, celelalte plasamente aduc randamente reale spre zero:

„Resursele potenţiale de profit ale băncilor s-au îngustat, cel puţin zona de trezorerie e mult mai puţin uşor de folosit decât a fost în perioadele anterioare, randamentele tu­turor titlurilor imaginabile au scăzut sem­nificativ în aceşti ani şi atunci evident e po­sibil ca băncile să se întoarcă către acti­vi­tatea tradiţională de banking, care e aceea de acordare de credite pe baza de­po­zitelor atrase şi să în­cerce să obţină pro­fitul de acolo."

Aici cred că se pot ridica două întrebări:

(1) Este obligatoriu să stea așa lucrurile, adică e obligatoriu ca băncile să risipească iar banii în investiții eronate? Nu pot ele să aloce creditul în mod eficient?

(2) Dacă așa stau lucrurile, atunci care e rostul BNR, nu ne poate apăra?

Referitor la prima întrebare, răspunsul este: obligatoriu expansiunea creditului duce la investiții eronate. Atunci când dobânda scade profitabilitatea diverselor investiții este afectată diferit, în funcție de durata acestora în timp. Valoarea diverselor active este afectată diferit, în funcție de durabilitatea sau maturitatea acestora; cu cât un activ are o durată de viață mai mare, cu atât valoarea sa va crește mai mult în urma scăderii ratei dobânzii cu x%. V-ați întrebat vreodată de ce oamenii se reped să cumpere pământ sau se apucă de construit atunci când creditul este ieftin? Credeți că fac așa deoarece sunt lipsiți de imaginație?! Nu, speculația cu pământ nu este întâmplătoare, este natural să speculezi cu pământ mai mult decât cu altceva, deoarece durata de viață a unui teren este... infinită.

Citeşte textul integral aici



Bogdan Glăvan este profesor universitar de economie și Director al Centrului de Economie Politică și Afaceri "Murray Rothbard" din cadrul Universității Româno-Americane, București.



CELE MAI NOI ȘTIRI

CELE MAI NOI ȘTIRI

OPINII ECONOMICA.NET

NOOBZ.RO

NSTRAVEL.RO

CAPITAL.RO