Parlamentul European cere un sistem de azil centralizat în UE şi căi legale pentru migraţie

Eurodeputaţii au luat act de eşecul de a adapta sistemul de azil european pentru a face faţă numărului tot mai mare de imigranţi şi cer o revizuire majoră a ‘Regulamentelor Dublin’. Ei propun crearea unui sistem centralizat pentru colectarea şi atribuirea cererilor de azil. Această schemă, care ar putea include şi o cotă pentru fiecare stat membru, ar trebui să funcţioneze pe baza unor ‘puncte de acces’ (hotspots) din care vor fi distribuiţi refugiaţii.

Textul rezoluţiei, redactat de Roberta Metsola (grupul europarlamentar PPE) şi Kashetu Kyenge (grupul S&D), a fost adoptat cu 459 de voturi pentru, 206 voturi contra şi 52 de abţineri.

Comisia Europeană are în vedere o revizuire a ‘Regulamentului Dublin III’ (care stabileşte ce stat membru este responsabil pentru procesarea cererii de azil) şi s-a angajat să prezinte o propunere legislativă înainte de vacanţa de vară.

‘Nu există o soluţie rapidă la migraţie, nu există un glonţ magic de argint. Nu avem nevoie de soluţii de urgenţă, avem nevoie de o abordare durabilă pentru viitor’, a spus Metsola, în cadrul dezbaterii din plen.

‘Migraţia nu trebuie să fie combătută, trebuie să fie gestionată’, a spus raportorul Kyenge, insistând că abordarea europeană trebuie să se bazeze pe solidaritate şi responsabilitate comună.

Parlamentul European subliniază că actualul sistem de azil nu ţine cont aşa cum ar trebui de presiunea specială din partea imigranţilor cu care se confruntă statele membre la frontierele externe ale UE. Eurodeputaţii cer schimbări pentru a asigura o distribuire echitabilă a responsabilităţilor, solidaritate şi prelucrarea rapidă a cererilor de azil.

Rezoluţia mai cere statelor membre să îşi îndeplinească obligaţiile privind măsurile urgente de transfer, subliniind că până acum doar o mică parte dintre cei 106.000 azilanţi care aşteaptă în Italia şi Grecia au fost transferaţi către alte state membre ale UE. În ceea ce priveşte relocarea, europarlamentarii insistă pe faptul că UE are nevoie de ‘o abordare legislativă obligatorie’.