Petrescu, HORA: Propunem ca bacşişul să fie evidenţiat separat pe bonul fiscal, dar fără să se supună cotei de TVA

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Bacşişul nu ar trebui să se supună cotei de TVA, pentru că nu este asimilat unei livrări de bunuri sau unei prestări de servicii şi, ca urmare, bacşişurile oferite de clienţi se distribuie angajaţilor de către conducerea operatorului economic”, a afirmat Petrescu.

Potrivit acestuia, veniturile din bacşiş ar trebui considerate venituri din alte surse şi impozitate la sursă prin aplicarea cotei de 10%.

„Operatorul economic va evidenţia în contabilitate operaţiunile de încasare a sumelor din bacşiş şi distribuirea acestora către angajaţi. Ospătarul este obligat să declare bacşişul la sfârşitul anului ca venit, urmând a fi impozitat cu 10%. Va fi declarat numai de o parte şi nu intră în responsabilitatea operatorilor”, mai spune propunerea HORA.

Petrescu a arătat că, în România, deocamdată nu este implementată cultura bacşişului atât de puternic încât acesta să fie obligatoriu, aşa ca în alte ţări.

Datele HORA arată că, în lume, cultura bacşişului diferă de la o ţară la alta. Există ţări în care bacşişul se pune pe nota de plată, dar este cuviincios să mai laşi şi peste: Italia, Elveţia, Columbia, Egipt, Bolivia. Există ţări unde este inclus în nota de plată şi nu se aşteaptă nimic în plus: Argentina, Franţa, Brazilia.

De asemenea, există şi state în care clienţii lasă între 10% şi 20% din nota de plată, precum Germania, Marea Britanie, Cehia, Croaţia, Canada, Turcia, Grecia, Rusia, SUA.

Ţările în care nu se lasă bacşiş sunt Finlanda, Danemarca, Japonia, Noua Zeelandă, China.

În Uniunea Europeană, abordarea nu este unitară. Unele ţări, precum Spania, Bulgaria sau Ungaria, nu au nicio reglementare în legislaţie legată de acest subiect.

În Franţa, bacşişul este inclus pe bon, iar sumele sunt distribuite angajaţilor. Sunt considerate venituri ale angajaţilor şi taxarea se face la angajator.

În alte ţări, de exemplu Germania, Italia sau Cehia, aceste sume sunt incluse fie în preţul produselor, fie pe un rând separat pe bon, ca taxă pentru servicii, cuprinsă între 10% şi 15% din nota de plată. Sumele sunt venit ale companiei şi sunt distribuite angajaţilor şi astfel impozitate ca atare.

În SUA, unele state chiar au aprobat legi care să interzică bacşişul. Cele mai noi reglementări, propuse de Guvernul Trump în 2017, prevăd ca tipsul să revină angajatorului în totalitate, iar acesta să decidă împărţirea lui între staff-ul de servire şi cel din bucătărie, însă poate să-l şi păstreze.