Planul Berlinului de a instala o rețea de sateliții militari stârnește îngrijorare în Parlamentul European, din cauza temerilor privind fragmentarea apărării UE

Colaborarea propusă de Germania cu Rheinmetall, OHB şi Airbus se adaugă sistemului IRIS2 al blocului comunitar, în valoare de 10,6 miliarde de euro, care reprezintă o pilon central în căutarea autonomiei strategice în apărare.

Eurodeputaţi au declarat pentru Reuters că iniţiativa individuală a Germaniei riscă să submineze încercările de a consolida capacităţile de apărare colectivă, pe măsură ce blocul comunitar se adaptează la declinul relativ al umbrelei de apărare a SUA sub preşedintele Donald Trump.

„Dacă Germania construieşte acum o arhitectură pur naţională care nu este integrată în IRIS2, există riscul de slăbire a structurilor europene”, a declarat Marie-Agnes Strack-Zimmermann, preşedintele Comisiei pentru Securitate şi Apărare a Parlamentului European.

Germania are în vedere 100 de sateliţi pe orbită terestră joasă (LEO) exclusiv pentru comunicaţii militare, în timp ce proiectul UE, care îşi propune să implementeze 290 de sateliţi până în 2029, este conceput pentru a stabili un sistem de comunicaţii unificat, bazat pe spaţiu.

Analiştii spun că sistemul Germaniei va utiliza o tehnologie similară platformei SpaceX Starshield a lui Elon Musk, care a fost esenţială în comunicaţiile Ucrainei de pe câmpul de luptă.

Atât sistemul german, cât şi cel al UE ar fi comparabile ca scară cu reţeaua Starshield, deşi IRIS2 – care va transporta şi trafic comercial – ar rămâne mult mai mic decât cei aproximativ 10.000 de sateliţi ai Starlink.

Un purtător de cuvânt a declarat că Berlinul monitorizează îndeaproape proiectul IRIS2, care „are potenţialul, acolo unde este cazul, de a completa iniţiativele naţionale în îndeplinirea sarcinilor suverane”.

Sistemul propus de Germania a abordat în mod specific nevoile unice ale armatei sale, cu cerinţe de capabilitate şi parametri de performanţă „complet diferiţi” de cei ai IRIS, a declarat purtătorul de cuvânt pentru Reuters.

Potenţiala divizare dintre priorităţile naţionale ale Germaniei şi viziunea colectivă a UE subliniază provocările alinierii suveranităţii, costurilor şi coerenţei strategice în blocul celor 27 de membri.

Strack-Zimmermann a spus că sistemele paralele ar putea duce la „structuri duplicate, standarde fragmentate şi, în cele din urmă, un impact strategic mai mic pentru mai mulţi bani”, invocând escaladarea ameninţărilor la adresa securităţii din cauza războiului din Ucraina.

„Punctul decisiv sunt compatibilitatea, conectivitatea şi integrarea europene”, a declarat Strack-Zimmermann pentru Reuters, adăugând că proiectele naţionale trebuie să rămână aliniate cu cadrele UE.

Italia studiază o reţea de sateliţi LEO autohtonă cu utilizări militare şi civile, dar proiectul se află încă într-un stadiu incipient de fezabilitate şi este mai puţin avansat decât planul Germaniei.

Purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Thomas Regnier, a declarat că executivul UE nu comentează investiţiile efectuate de statele membre individuale, care sunt o responsabilitate naţională.

„Investind în IRIS2, statele membre pot face parte dintr-un efort european comun care beneficiază de resurse şi expertiză comune. Acest lucru ajută la dezvoltarea unor tehnologii avansate de comunicaţii prin satelit mai eficient şi la o scară mai mare”, a adăugat el.

Unii parlamentari ai UE şi din Germania pun la îndoială şi aspectele economice.

„Contribuabilul (german) va plăti în cele din urmă factura”, a declarat pentru Reuters Jeanne Dillschneider, raportor al Partidului Verde în Comisia de Apărare a Bundestagului.

Între timp, Christophe Grudler, un parlamentar european care reprezintă partidul Renew Europe şi se concentrează pe politica de apărare şi spaţială, a avertizat împotriva ineficienţelor.

„Fragmentarea este rareori cea mai eficientă utilizare a resurselor publice”, a declarat el pentru Reuters, adăugând că „o constelaţie mai mică, izolată, ar veni cu limitări în ceea ce priveşte acoperirea şi scalabilitatea”.

Cu toate acestea, partidul Alternativa pentru Germania (AfD) a declarat că susţine iniţiativa Berlinului.

„Având în vedere capacităţile potenţialilor adversari de a perturba sau chiar de a distruge sateliţii, redundanţa – în termeni militari, rezervele – nu este o risipă de bani, ci o cerinţă a unei politici de securitate naţională responsabile”, a declarat purtătorul de cuvânt al AfD pentru politica de apărare, Ruediger Lucassen.

Directorul general al OHB, Marco Fuchs, a declarat că IRIS2, care se bazează pe parteneriate public-privat, nu are specificitatea necesară pentru o reţea axată pe domeniul militar.

„Dacă există o cerinţă militară reală, nu poţi spune pur şi simplu: O voi închiria de la companii private şi voi aştepta să văd cum evoluează condiţiile”, a spus el după ce OHB a raportat săptămâna trecută rezultatele financiare din 2025.

Deşi Airbus a declarat că aşteaptă cu nerăbdare să primească o solicitare de propuneri de la Berlin, un purtător de cuvânt a refuzat să comenteze preocupările legate de duplicare.

Deşi susţinătorii IRIS2 spun că aceasta va reduce dependenţa UE de actorii non-europeni şi va asigura interoperabilitatea între sistemele militare ale statelor membre, analiştii notează că implementarea completă nu este aşteptată până în anii 2030.

„Europa trebuie să accelereze”, a declarat Grudler, adăugând că este puţin probabil ca sistemele naţionale să remedieze deficitul mai rapid.

Sursa foto: Wikipedia