Posturile strategice de la conducerea instituţiilor UE şi favoriţii pentru ocuparea lor – analiză

Agenţia France Presse prezintă cele trei funcţii-cheie ale instituţiilor europene şi principalii favoriţi pentru aceste posturi.

– Diplomaţia Uniunii Europene

Funcţia de „Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe” a fost înfiinţată prin Tratatul de la Lisabona, în 2009. Şeful diplomaţiei europene este numit pentru un mandat de cinci ani, iar rolul său este de coordonare a politicii externe şi de apărare a UE, o misiune sensibilă în relaţiile cu statele membre, în special cele mari, care doresc să-şi menţină prerogativele în problemele de politică externă.

Înaltul Reprezentat este şi membru al Comisiei Europene, unde deţine funcţia de vicepreşedinte, şi al Consiliului, ţinând cont de faptul că el conduce reuniunile miniştrilor de Externe şi participă la summiturile şefilor de stat şi de guvern din UE.

Britanica Catherine Ashton a deţinut pentru prima oară acest post, iar în momentul desemnării era o figură puţin cunoscută pe scena politică europeană. Cu toate acestea, ea a reuşit să-şi încheie mandatul cu un rol de prim plan în negocierile privind dosarul nuclear iranian, dar şi în negocierile dintre Serbia şi Kosovo.

Ministrul italian de Externe, social-democrata Federica Mogherini, este considerată favorită pentru a o înlocui pe Catherine Ashton la conducerea diplomaţiei UE, dar este dezavantajată de lipsa de experienţă şi de poziţia Italiei, considerată de unele state din UE prea favorabilă Rusiei în criza ucraineană. Un al nume menţionat pentru acest post este cel al comisarului european pentru Cooperare Internaţională, Ajutor Umanitar şi Gestionarea Crizelor, Kristalina Gheorghieva, apropiată de conservatorii din PPE.

Alegerea şefului diplomaţiei europene va influenţa numirea preşedintelui Consiliului, funcţie revendicată de socialiştii europeni.

Citeşte toată analiza pe Mediafax