Care este poziţia României faţă de cultivarea Organismelor Modificate Genetic

Comisia pentru Mediu, Sănătate publică şi Siguranţă alimentară din cadrul Parlamentului European va da astăzi un vot pe un proiect de recomandare referitor la posibilitatea statelor membre de a restricționa sau interzice cultivarea OMG-urilor (plante de cultură cărora, prin intermediul unor tehnici de inginerie genetică, li s-au transferat gene de la alte specii).Este un pas important pentru un sector controversat, în contextul în care, urmare a unui vid legislativ la nivel european, s-a ajuns la o serie de blocaje cu impact financiar important pentru unele state.

Mai precis,  problema cu actuala lege constă în faptul că impune măsuri uniforme tuturor statelor membre, indiferent de condiţiile specifice fiecărei ţări în parte şi de dorinţa respectivului stat.

„Această propunere de Regulament va permite ca, pe principiul subsidiarităţii, fiecare stat membru să decidă dacă să permită cultivarea OMG-urilor sau nu. Este o chestiune benefică pentru că oferă o bază legală pentru state ca România (state unde se cultiva deja OMG-uri acceptate de UE n.red) şi care pot decide, având şi o bază de date ştiinţifice, să introducă astfel de plante. În contextul noului Regulament, vom avea o lege şi pentru cei care acceptă OMG-urile şi pentru cei ce nu le acceptă”, a declarat pentru ECONOMICA.NET reprezentantul Delegației României pe lângă Comisia Europeană, ministrul plenipotențiar Achim Irimescu.

Citeşte şi Statele UE vor putea alege dacă interzic creşterea organismelor modificate genetic. Ce efect are pentru România

Ce vrea România

În acest context, România, unul dintre statele membre care cultivă un singur tip de plantă modificată genetic (porumbul MON 810 rezistent la „viermele sfredelitor“ al porumbului) este de acord să cultive şi alte astfel de plante, în speţă soia, dar numai dacă se dovedeşte a fi un soi sigur pentru mediu şi sănătatea populaţiei. „Ministerul Agriculturii din România a fost mereu deschis la nou, dar respectând principiul precauţiunii. Acest lucru înbseamnă că, dacă Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA) va spune că o plantă modificată genetic nu prezintă niciun risc pentru mediu şi sănătatea umană şi toată evidenţa ştiinţifică indică acelaşi lucru, iar România are un interes pentru cultivarea acelei plante, atunci planta respectivă va merge către promovare”, a declarat pentru ECONOMICA.NET Achim Irimescu.

Acesta susţine însă că europarlamentarul României are dreptul de a susţine orice punct de vedere doreşte. „Europarlamentarul poate avea o poziţie personală, pe care nu i-o putem impune noi (Ministerul Agriculturii n.red). Până acum nu a fost solicitată o poziţie oficială a Ministerului Agriculturii pe această problemă”, a mai declarat Irimescu.

Vicepreşedinte al comisiei de „Mediu, sănătate publică și siguranță alimenatară” (ENVI) este europarlamentarul Daciana Sârbu.

Pierderi financiare pentru România

Potrivit acestuia, în condiţiile expuse mai sus, România ar fi interesată să producă soia modificată genetic, mai ales că, de la aderarea României la UE, ţara noastră a suportat pierderi financiare importate, generate de importuri masive de şroturi de soia OMG din SUA şi Brazilia, cei mai mari producători de astfel de plante. Aceasta în contextul în care, înainte de 2007, în România s-au cultivat în jur de 100.000 de hectare. În Europa nu este permisa cultivarea plantei de soia modificata genetic (OMG), dar sunt autorizate importurile de soia OMG pentru furaje si pentru alimente. „Este plină piaţa de soia modificată genetic. Aproximativ 85% din importurile de soia ale UE sunt de fapt importuri de şroturi modificate genetic. Eate vorba despre 40 de milioane de tone de şroturi pe an”, explică Irimescu. Potrivit acestuia, producţia de soia modificată genetic este de 4 tone la hectar, faţă de 1 tonă la hectar în cazul soiei nemodificată.

Totodată, din datele MADR, de la aderarea la UE, moment în care România nu a mai putut produce soia OMG, ţara noastră a devenit importator net de soia boabe şi şroturi de soia modificate genetic, fapt ce a dus la creşterea costurilor furajării animalelor şi implicit, la creşterea costului cărnii de pasăre. Concret, într-un singur an (2008), deficitul comercial al balanţei comerciale a ajuns la 117,4 milioane de euro, din care 58,1 milioane de euro s-au datorat importurilor suplimentare de şroturi de soia şi 39,3 milioane de euro au fost necesare pentru importurile de boabe. 

Cum este în UE acum

În momentul de faţă, din cauza legislaţiei prohibitive, UE a autorizat în mai bine de 12 ani cultivarea doar a două produse- prorumbul MON 810 care se cultivă şi în România şi cartoful Amfora. Există însă puţine state care au decis să cultive astfel de produse. Spre exemplu, Grecia, Austria, Ungaria, Polonia, Franţa au interzis cultivarea plantelor modificate genetic, deşi teoretic, nu au bază legală pentru acest lucru.