Preţul petrolului şi-ar putea continua declinul în săptămânile următoare

Ţiţeiul WTI (West Texas Intermediate, de referinţă la New York – n.a.) a ajuns deja la un minim pe ultimii şase ani, iar Ole Hansen, Head of Commodity Strategy la Saxo Bank, spune că în acest moment atenţia este îndreptată spre preţul de 39-40 dolari pe baril. Nivelul de 32,40 dolari a fost ultimul minim, în decembrie 2008, după criza Lehman Brothers şi reprezintă o posibilitate reală.

Investitorii ce tranzacţionează petrol prin intermediul produselor tranzacţionate prin schimb, pe de altă parte, au acumulat poziţii long (ordine de cumpărare în piaţa la termen – n.a.) din nou, aşa cum au făcut şi în primul trimestru.

Proporţia între poziţiile futures long (de cumpărare la termen – n.a.) şi short (de vânzare la termen – n.a.) deţinută în prezent de fondurile speculative şi administratorii sumelor mari de bani în contractele futures pentru ţiţeiul WTI (West Texas Intermediate, de referinţă la New york – n.a.) a ajuns la 1,6 săptămâna trecută, însemnând că pentru fiecare poziţie short există în prezent doar 1,6 poziţii long, menţionează Ole Hansen. El a adăugat că, din punct de vedere istoric, acesta e un nivel scăzut, unul de unde piaţa a mai săltat de câteva ori de la recesiunea din 2009, când ţiţeiul WTI a ajuns la 32,40 dolari.

Perspectiva este aceea de creştere sezonieră a stocurilor SUA pe parcursul lunilor următoare fără vreun semn de încetinire în producţia americană, ceea ce i-a făcut pe investitorii speculativi să creadă că preţul va continua să scadă. În plus, ţările OPEC, care deja produc mai mult ţiţei decât a fost estimat, avertizează că producţia s-ar putea ridica la 33 de milioane de barili pe zi la începutul anului următor. Mai sunt recentele evenimente din China, cu devalorizarea yuanului şi încetinirea creşterii din Japonia, ce nu pot fi, de asemenea, trecute cu vederea şi care influenţează mişcările preţului.

Indiferent de instabilităţile politice sau alţi factori, petrolul este în general un produs popular printre traderi, pentru că, independent de suişurile şi coborâşurile dintr-o anume economie sau regiune, cererea pentru petrol este permanentă, iar investitorii pot profita de pe urma mişcării preţului sau să-şi acopere portofoliul.