Primul obiectiv al guvernului Ungureanu a fost atins

Adaugă-ne ca sursă preferată

Premierul dibaci cu coasa, rindeaua şi lopata îşi dădea demisia la începutul acestui an şi dacă pe afară bătea zefirul şi ,în piaţă, în loc să-l înjure pe Băsescu,  lumea celebra cu dansuri vesele sosirea timpurie a primăverii. Emil Boc a tăiat salarii şi pensii, din punct de vedere politic Emil Boc era terminat, aşa că Emil Boc trebuie dezlipit cât mai repede de PDL.
Fostul şef al Guvernului n-are de ce să fie supărat. Exact la fel a procedat şi el cu foştii miniştrii de la Muncă şi Finanţe Şeitan şi Vlădescu. Singura deosebire e că Emil Boc a fost un paratrăsnet politic cu o durată mai lungă de funcţionare. Culmea e că jumătate din Executivul său , mai precis jumătatea tăcută, a avut acelaşi rol. Ariton de la Economie şi Vreme de la Comunicaţii nici nu se mai oboseau să comunice pentru că nu erau deloc interesaţi de viitorul lor de oameni politici, Igaş şi Ialomiţianu erau nevoiţi să vorbească din când în când, dar rezultatele erau catastrofale.Acum, această jumătate de Executiv tăcută sau uşor agramată va fi înlocuită cu oameni foarte vocali.E firesc, pentru că mulţi din PDL cred că alunecarea partidului pe tobogan se datorează nu unei proaste administrări a ţării, ci unei proaste comunicări. De acum încolo nu vom avea bani mai mulţi, dar vom avea comunicare cu asupra de măsură. În această schemă Mihai Răzvan Ungureanu se încadrează perfect. Premierul desemnat vorbeşte concis şi la obiect, cunoaşte şi câteva limbi străine, statura sa academică impune respect interlocutorilor, chiar a fost un câştig pentru imaginea SIE după mandatul catastrofal al lui Elvis Săftoiu. Culmea e că , fără să facă multe declaraţii, posibilul succesor al lui Boc a atins primul obiectiv nespus al lui Băsescu: schimbarea agendei publice. Nu se mai vorbeşte mult de alegeri anticipate, toată lumea se întreabă ce a făcut Ungureanu în ultimii cinci ani, cine-i Baba de la Educaţie, cine-i Mustea de la Comunicaţii, cine-i Nazare, cine-i Berca? E o scurtă perioadă de graţie acordată guvernului virtual, o perioadă de tatonare, pentru că şi în politică există prezumţia de nevinovăţie acordată politicienilor relativi necunoscuţi. Dar, gestionată prost, şi această perioadă, ca orice resursă, se poate termina foarte repede.