2026, anul în care vom circula în primul tunel veritabil de autostradă din România. Când va fi gata cel mai lung

Redăm mai jos prognozele organizației non-guvernamentale ASCORO cu privire la finalizarea proiectelor începute deja și care includ tuneluri de autostradă.

După o perioadă îndelungată în care, la nivel național, au existat temeri privind realizarea tunelurilor de autostradă, anul 2025 marchează o premieră: s-a lucrat concomitent la mai multe tuneluri veritabile de autostradă pe autostrada A1 și, incipient, la tunelul Meseș de pe A3:

• Tunelul Momaia între Curtea de Argeș și Tigveni, pe lotul 4 Sibiu – Pitești, lungime 1,3 km, structura și calea de rulare finalizate, progres 90%, estimare dare în trafic august 2026.

• Tunelurile „pentru urși” dintre Deva și Lugoj: unul de 0,4 km și al doilea de 1,8 km. Progresul este de 50%, cu șanse de dare în trafic la final de 2026 sau cel târziu în cursul anului 2027.

• Tunelul Robești, 900 m, de pe Valea Oltului, primul de pe lotul 2 Sibiu – Pitești. Aici suntem în faza excavațiilor. Un al doilea tunel pe același lot, Boița 1, a fost autorizat recent și se va intra în curând în subteran. Restul tunelurilor de pe lotul 2 așteaptă acordul de mediu, estimat să vină în trimestrul II 2026. Dacă va fi așa și nu mai apar alte obstacole birocratice, estimăm finalizarea celor 7 tuneluri de pe acest lot în 2030–2031. Cel mai lung tunel pe acest lot va avea 1,6 km.

Cel mai lung tunel din A1 Sibiu – Pitești, gata până în 2029?

• Tunelul Poiana, 1,7 km, de pe lotul 3 Sibiu – Pitești. Spre deosebire de cele excavate clasic menționate anterior, acesta se va executa cu tehnologia TBM, așa cum vedem și la metroul din București. Piesele pentru cârtița de excavat sunt în curs de livrare din Italia. Tunelul propriu-zis are toate autorizațiile și estimăm darea în trafic în 2028–2029.

• Tunelul Meseș, 2,9 km, pe A3 lângă Zalău. Cel mai lung contractat până acum în România. Sunt în lucru forajele geotehnice, iar o dare în trafic poate avea loc în anul 2032, așa cum a afirmat și premierul Bolojan după discuții cu constructorii.

Per ansamblu, în cazul tunelurilor este nevoie de răbdare, iar progresul este limitat de constrângeri tehnice specifice. Ritmul de execuție este condiționat de numărul accesurilor disponibile pentru aprovizionarea cu materiale: până la străpungere există un singur acces, iar ulterior două. Nu se poate lucra concomitent în mai multe puncte, astfel că avansul nu poate fi accelerat doar prin suplimentarea utilajelor sau a forței de muncă. Un avantaj îl poate constitui realizarea unui acces suplimentar, așa cum este cazul tunelurilor „pentru urși”, unde în prezent se lucrează pe aproximativ 10 fronturi de lucru (tunelul fiind aproape de suprafață și executat parțial deschis, prin metoda cut & cover).

Temerile asociate construcției de tuneluri nu trebuie ignorate, însă este important ca acestea să fie analizate și gestionate în mod rațional. Este de preferat, acolo unde configurația terenului o permite, realizarea mai multor tuneluri scurte în locul unuia singur de mari dimensiuni. Ca regulă generală, orice tunel cu o lungime mai mare de 1 km necesită minimum 4–5 ani pentru realizare, incluzând studiile geotehnice și proiectarea, iar creșterea lungimii conduce implicit la extinderea duratei de execuție.

În subteran pot apărea situații neprevăzute, iar anumite soluri prea moi sau instabile pot duce la prelungirea duratei de execuție, chiar și în contextul utilizării tehnologiilor moderne. Ulterior, în faza de exploatare, tunelurile presupun cheltuieli permanente pentru supraveghere și întreținere. Prin urmare, tunelurile nu trebuie evitate din principiu, însă, pe cât posibil, trebuie limitate ca număr și lungime.