Rafila: Din şapte vaccinuri câte producea Institutul Cantacuzino înainte de 1990, în doi-trei ani ar putea fi reluată producţia doar pentru două

Potrivit lui Rafila, vaccinul variolic a fost produs până în 1979 când, graţie vaccinării, boala a fost eradicată, aşa încât s-a oprit şi fabricarea lui, în timp ce vaccinul difterotetanic pertusis (DTP) era făcut pentru două dintre componentele celulare, respectiv diftero şi pertusis la Institutul Cantacuzino din Bucureşti, iar componenta tetanică în laboratoarele din Iaşi.

Alte vaccinuri realizate la Institutul Cantacuzino din programul naţional de imunizare erau vaccinul rujeolic simplu, vaccinul polio, care se făcea pe culturi celulare din rinichi de maimuţă adusă din Indonezeia şi care a fost opera profesorului Andrei Combiescu, precum şi vaccinul BCG (antituberculos), a precizat Rafila.

De asemenea, din jurul anilor ’80, a început producţia de vaccin gripal, pentru realizarea căruia doi medici – doctorul Niculescu şi Ligia Grecescu – s-au pregătit în Anglia, a explicat preşedintele Societăţii Române de Microbiologie.

„Aşadar, în acei ani, copiii erau imunizaţi prin programul obligatoriu cu vaccin DTP celular, cu BCG, polio şi rujeolic, toate produse la Institutul Cantacuzino, însă după anul 1990, au apărut probleme de producţie la vaccinul polio, pentru că realizarea lui depindea de importurile de maimuţe din Indonezia. În 1998 s-a introdus vaccinul pentru hepatita B, dar acesta nu era realizat la Cantacuzino. Până în 2005, producţia de vaccin a fost coordonată de directorul Institutului, Marian Neguţ. Aşa că până în 2005, sub coordonarea directorului Neguţ, s-au mai produs vaccinurile DTP, Rujeolic, BCG şi Gripal. Ulterior, doar BCG şi Gripal”, a afirmat Rafila.

El a explicat că, odată cu intrarea României în UE, a devenit obligatoriu ca toate unităţile de producţie a vaccinurilor să aibă un certificat de calitate GMP, un control al calităţii pe toate elementele de producţie, care presupune condiţii tehnice deosebite, astfel că, din acel moment, doar vaccinurile BCG şi Gripal au obţinut acest certificat de calitate.

Potrivit profesorului Rafila, formula de fabricaţie a vaccinurilor de la Cantacuzino era identică cu aceea a celor produse în Europa.

„Legat de modificarea formulelor de fabricaţie se poate spune că pentru BCG formula este aceeaşi. Vaccinul rujeolic. După modernizare s-au realizat vaccinuri combinate ROR(rujeolă, componenta rujeolică similară cu ceea ce se găseşte în vaccinul combinat, rubeolă, oreion). Apoi vaccinul diftero tetanic pertusis produs de Cantacuzino avea componenta pertusis de tip celular, care ulterior a fost înlocuită, în majoritatea formulelor la nivel internaţional, cu componente acelulare, mai puţin reactogene. Dar DTP s-a combinat cu Polio inactivat şi cu Haemophilus influenza, rezultând vaccin pentavalent, după care i s-a adăugat şi Hepatitic B, devenind astfel Hexavalent. În momentul de faţă, din păcate, există la nivel european doar doi producători, ceea ce crează o mare presiune pe aceştia. Sigur, dacă ar fi avut GMP, Cantacuzino ar fi putut continua cu producţia de BCG, Difteric şi Tetanic”, a spus preşedintele Societăţii de Microbiologie, prof dr Alexandru Rafila.

Acesta a precizat că, în prezent, Institutul Cantacuzino are în funcţiune laboratoare de referinţă, unde se face diagnosticul în focare de infecţie care supraveghează evoluţia bolilor infecţiose la nivel naţional, adăugând că este posibilă, în câţiva ani, reluarea producţiei de vaccin BCG şi Gripal, iar ulterior Difteric şi Tetanic.