Raiffeisen Bank cere instanţei restituirea creditelor în franci, în lei, la cursul şi dobânda de la acordare

Avocatul Gheorghe Piperea, care reprezintă un grup de clienţi într-un proces pe tema denomiării creditelor în franci elveţieni la Tribunalul Bihor împotriva Raiffeisen Bank, a publicat pe pagina de Facebook o filă din întâmpinarea băncii, reprezentată de avocaţii de la Raiffeisen Bank, în care solicită instanţei, prin cerere reconvenţională, „să oblige reclamanţii la restituirea creditului în RON, conversia creditului urmînd a se face la cursul CHF/Ron de la dată acordării creditului, cu luarea în considerare a condiţiilor de cost/rambursare a creditului în lei, astfel cum acestea existau în oferta băncii la dată acordării fiecărui credit”.

Am întrebat reprezentanţii Raiffeisen Bank dacă solicitarea băncii este avantajoasă pentru clienţi sau, dimpotrivă, clienţii vor avea de suferit.

„Noi doar am explicat instanţei că ceea ce cere avocatul Piperea e în dezavantajul clienţilor – ei ar rambursa sume mai mari dacă aplicăm curs istoric şi condiţiile de creditare istorice. Am spus că am putea face conversia la curs istoric, dar nu e de dorit din cauza că am aplică şi condiţiile de creditare în lei de la acea dată”, se arată în răspunsul Raiffeisen Bank.

Cererea reconvenţională reprezintă o solicitare în subsidiar a băncii, în cazul în care cererea principală, aceea ca acţiunea clienţilor să fie respinsă, nu este admisă de instanţă.

Avantaj sau dezavantaj pentru clienţi?

Deşi reprezentanţii băncii ne explică faptul că cererea reconvenţională nu este menită să fie în avantajul clienţilor, rămân totuşi câteva întrebări legate de posibila sa aprobare în instanţă.

Valoarea francului elveţian exprimată în lei s-a dublat faţă de anul 2008, ceea ce a crescut fulminant costurile clienţilor cu rate lunare la credite accesate în această valută.

În perioada 2006-2008, creditele în franci elveţieni aveau cele mai mici dobânzi din piaţă, în jur de 5-6% la momentul acordării, în timp ce împrumuturile în moneda naţională aveau o dobândă efectivă de 9-10% la ipotecare, şi de 18-20% la consum.

În cazul Raiffeisen Bank, reprezentanţii băncii ne-au transmis că dobânzile se situau între 6-7 %, la franci, şi 11 şi 17%, la lei, „în functie de produs şi de momentul efectiv al acordării în 2007-2008”.

Din cererea Raiffeisen Bank nu reiese clar dacă banca solicită ca clienţii să ramburseze din urmă şi diferenţa de dobândă dintre cele două credite, iar acest aspect nu a fost lămurit de oficialii băncii.

În cazul în care clienţii în cauză nu sunt obligaţi de instanţă să restituie şi diferenţa de dobândă, iar valoarea de piaţă a bunului ipotecat este suficient de ridicată, atunci aceştia şi-ar putea refinanţa creditul la altă bancă în condiţii mai avantajoase, având în vedere că dobânzile la creditele ipotecare în lei se apropie de cele la valută în prezent.

Nu este clar, de asemenea, dacă Raiffeisen solicită o conversie efectivă a creditului, ori dacă solicită doar rambursare în continuare în lei a creditului la dobânzi ridicate.

Este, de asemenea, greu de crezut că instanţa va aproba o cerere a părţii reclamate (banca) care pune reclamantul (clientul) într-o situaţie mai proastă decât cea care a dus la declanşarea litigiului.

Oferta istorică şi OUG 50/2010

Raiffeisen Bank este una dintre băncile care au folosit dobânzi interne pentru o parte a ofertei de creditare. Acest lucru a fost interzis de OUG 50/2010, care a obligat băncile să calculeze dobânzile în funcţie de indicatorii pieţei, cum ar fi Euribor/Libor/Robor, în funcţie de moneda creditului.

Rămâne întrebarea cum va aprecia judecătorul să se aplice formula de dobândă.

Dosarul a fost înscris pe rolul Tribunalului Bihor, instanţă de fond, în aprilie 2014 şi are primul termen în 13 noiembrie.