Renegocierea MTO : Compromisul politic major al guvernului de tehnocraţi

Astfel, între măsurile prevăzute este trecută renegocierea ţintei de deficit bugetar structural, aşa numitul MTO (medium term objective). Conform MTO, ţinta de deficit bugetar negociată pentru 2016 este de 1,1% din PIB, la care se poate adăuga 0,25% din PIB doar pentru cofinanțarea proiectelor cu fonduri europene. Acest prag , alături de un plafon privind cheltuielile cu personalul bugetar, este prevăzut de alminteri şi în cadrul fiscal naţional prin intermediul legii privind responsabilitatea fiscală, cel călcat în picioare în spiritul şi litera lui de modificările Codului Fiscal şi, ulterior, sau concomitent, de majorările salariale acordate bugetarilor.

Dublul impact negativ al renunţării la venituri bugetare la care se adaugă majorarea permanentă de cheltuieli va conduce, după toate estimările, la un deficit bugetar de peste 3,2% din PIB. Aceasta înseamnă mai mult decât o triplare a deficitului bugetar într-un singur an, dacă ţinem seama de excedentul înregistrat până la momentul de faţă, de o reintrare e României în procedura de deficit excesiv.

Cum am semnalat cu alte ocazii, acest derapaj de proporţii de la o politică fiscală prudentă la una în care se stimulează suplimentar un consum şi-aşa în creştere accelerată, nu are la origini altceva decât o competiţie electorală care a debutat la începutul acestui an imediat după abandonarea acordului cu FMI.

Guvernul demisionar social-democrat a conceput relaxarea fiscală, la începutul lui 2015, ca unul ultraliberal, pentru a lua pâinea de la gură opoziţiei ceea ce a şi reuşit. Unanimitatea înregistrată în Parlament cu ocazia votului iniţial asupra Codului Fiscal a fost întruchiparea perfectă a spiritului de turmă, un consens politic pentru un nonsens economic.

Acelaşi comportament a putut fi lesne sesizat şi în decizia de-acum câteva zile a Camerei Deputaţilor, care a votat incorpore, făra nici un studiu de impact amendamentul ad-hoc de majorare a salariilor tuturor bugetarilor, cu 10%, începând de la 1 decembrie.

Aşa cum numeroşi experţi şi reprezentanţi ai instituţiilor financiare interne şi internaţionale au atras atenţia, aici nu vorbim despre o, nici aceea simplă, problemă de finanţare, ci de o schimbare brutală a politicii economice, de abandonarea consolidării fiscale, de inversarea trendului de scădere a datoriei publice. Nu există argumente raționale pentru a explica de ce se planifică deficite bugetare care trebuie acoperite din împrumuturi purtătoare de dobandă deși ne dovedim incapabili atat să cheltuim excedentul bugetar, cat și miliarde de euro gratis din fondurile europene. Este greu de spus în ce-ar putea consta renegocierea devreme ce România nu se află în niciuna dintre cele 3 situaţii acceptate de Comisia Europeană pentru majorarea deficitului structural: scădere economică severă, reforme structurale majore, investiții din fonduri europene.

Încă înainte de învestirea noului guvern se susţinea, şi pe bună dreptate, că cea mai mare provocare a guvernului va fi ţinerea sub control a cheltuielilor şi dezamorsarea bombelor din buget. Prin anunţul privind renegocierea MTO, care are puţine şanse de reuşite, Guvernul Cioloş validează într-un fel teza absurdă potrivit căreia instituţiile financiare care se opun majorării deficitului nu ne lasă să ne dezvoltăm. Un guvern de tehnocraţi n-ar trebui să dea apă la moară unor asemenea aberaţii, ci să găsească soluţii de păstrare a deficitului în limitele convenite, că doar nu urmăreşte să vâneze voturi. Altminteri, pentru chestiuni precum modernizarea ISU, era bun orice guvern.

Daniel Oanţă este consultant strategie la Banca Naţională a României.

*acest articol reprezintă o opinie personală, nu punctul de vedere al BNR şi nici al Economica.net