România a căzut de pe 4 pe ultimul loc în UE la producția de lapte livrată de fermieri procesatorilor. Importurile cresc

Pentru prima dată în ultimii trei ani, piața lactatelor a înghițit mai puțin lapte românesc, România fiind printre puținele state UE unde dinamica livrărilor este negativă. De altfel, după Croația, statistica europeană conseamnează pentru România a doua cea mai mare scădere din UE a laptelui colectat, de 3% (sau de 2,5% neajustat la anul bisect) în primele cinci luni ale anului față de perioada similară a lui 2019. Aceasta în condițiile în care majoritatea statelor membre au raportat creșteri ale cantităților colectate între 0,9% (Franța) și peste 14% (Cipru).

În ceea ce privește raportările anuale (iunie 2019-mai 2020 vs iunie 2018-mai 2019), fermierii români au livrat cu 1,8% mai puțin.

Numai în luna mai, pe piață a ajuns cu 4.000 de tone mai puțin lapte românesc (minus 3,8%) față de mai 2019, în condițiile în care cu un an în urmă am avut o creștere de 0,3% raportat la perioada similară a anului anterior, iar în mai 2018 majotarea a fost de 7,5% comparativ cu mai 2017. De altfel, în 2018, România se clasa pe poziția a patra în clasamentul producătorilor de lapte din Europa, în funcție de dinamica producției distribuite. Fermierii locali au livrat atunci cu 16.000 de tone de lapte mai mult decât cu un an în urmă. În 2020, conform datelor din mai, avem cea mai mare prăbușire, de 3,8%, în condițiile în care Europa a produs cu 0,5% mai mult.

Livrările de lapte comparativ cu perioada trecută (ianuarie-mai 2019 vs ianuarie-mai 2020, în %)

„O parte dintre procesatorii mici, în partea de început a pandemiei, au renunțat să mai cumpere o parte din laptele pe care îl colectau în mod normal pentru că nu aveau spații de depozitare. În plus, prețul a fost foarte mic atunci și mulți fermieri au preferat să nu mai ducă laptele la procesare. Acum însă situația s-a mai reglat”, a explicat pentru ECONOMICA.NET Claudiu Frânc, președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România. Potrivit acestuia, producția acestui an este cu 3-5% mai mare decât cea a anului trecut, an când am avut, de asemenea creștere.

Pe de altă parte, președintele FCBR vorbește și despre o scădere a livrărilor de lapte procesat către consumatorul final, având în vedere că industria a pierdut două piețe importante-HORECA și laptele pentru școli. „Scăderea de livrare se datorează pandemiei. A fost acea perioadă de restricții și izolare, faptul că s-au închis restaurantele. În România, HORECA deține o cotă de 20% din piața lactatelor. În plus, nu s-a mai livrat lapte pentru școli. O parte din acest lapte s-a redistribuit către unitățile sanitare, dar nu tot „,  mai spune Frânc. Diferența dintre producția mai mare și livrările în scădere s-a dus fie la stocare fie a înlocuit laptele materie primă importat pentru procesare. „Fermierii români asigură cam 90% din cantitatea de lapte necesară procesării interne. Anul trecut am reușit chiar 95%.Pe lânga ce se produce în România, ipe piața locală intră o cantitate neștiută de nimeni de lapte din comerț intracomunitar. În perioada aceasta, laptele folosit la producția de produse procesate precum brânzeturile adus din comerțul intracomunitar nu a mai venit în cantități așa mari, ceea ce a mai modificat puțin balanța. Consumul începe să își revină treptat”, mai spune Frânc.

Prețuri în creștere la poarta fermei

Urmărind oferta, dar și contextul european la care se aliniază în mod obișnuit, prețul litrului de lapte la poarta fermei s-a majorat, conform ultimelor date disponibile (iunie 2020), cu 4,1% față de perioada similară a lui 2019. Aceasta în condițiile în care, în majoritatea statelor membre, laptele a devenit mai ieftin comparativ cu anul trecut, media UE fiind de minus 3,7%. Prețuri mai mari găsim în iunie doar în Malta (plus 7,1%), Bulgaria (plus 5%) și Finlanda (plus 3,5%).

Cu toate acestea, laptele românesc are încă un preț mic raportat la celelate state membre. În iunie, vorbim de 29,6 euro suta de kg, sub media UE de 32,65. În Cipru, suta de kilograme la poarta fermei este vândut la un preț mediu de 57,5 euro, cel mai mare preț din UE. Cel mai ieftin lapte este în Lituania (24,6 euro suta de kg), iar în Estonia litrul costă 28 de euro suta de kg. 

„Foarte mulți procesatori au scăzut prețurile în februarie și martie, iar acum se revine odată cu creșterea consumului”, mai spune Frânc.

Mai mult, președintele FCBR se așteaptă la scăderi importante de preț la poarta fermei, la final de an, din cauza surplusului de pe piețele unde se consumă mult lapte ca urmare a turismului, precum Italia. „Polonia, Ungaria, Germania livreau cantități imense spre Italia și în țări cu turism dezvoltat. Acum, aceste state vor dori să iasă în afara acestor zone, astfel că pentru noi este pericol de creștere a importurilor”, mai spune președintele FCBR.

Importuri de peste două ori mai mari din Germania

De altfel, Institutul Național de Statistică consemnează deja, pentru primele patru luni ale anului, o creștere cu 23% a importurilor de lapte și smântână din lapte atât în volum cât și în valoare. Conform datelor analizate de ECONOMICA.NET,în perioada analizată s-au adus de peste granițe 80,4 milioane de kg de lapte în valoare de aproximativ 36,6 milioane de euro.

Anul acesta, cel mai mult am cumpărat din Ungaria, Germania și Cehia, spre deosebire de anul trecut când top trei țări exportatoare erau Ungaria, Cehia și Polonia.Aceasta după ce importurile din Germania au crescut de 2,4 ori, până la 6,2 milioane de euro.

O posibilă explicație ar putea fi și expansiunea rețelelor moderne de retail originare din Germania, precum LIdl și Kaufland care cumpără lapte pentru a îl comercialșiza sub brandurile proprii. Spre exemplu, discounterul german Lidl, numărul trei pe piața de profil după cifra de afaceri, este cel mai mare importator de lactate și produse lactate din România. Prin politica lor de comercializare a mărcilor private, surclasează mari procesatori cu fabrici la nivel local precum Lactalis sau Hochland, dar și unul dintre cei mai mari importatori de produse lactate, Delaco.

În afară de pericolul supraproducției care ar duce la scăderea prețurilor la poarta fermei și la creșterea importurilor, fermierii se confruntă în această perioadă și cu efectele secetei ptrelungite din județele din sud-estul țării, precum Brăila. Practic, cei care practică un sistem integrat de agricultură sunt nevoiți să cumpere furaje, dar nu au de unde. “Fermieii se plâng că nu au de unde recolta furaje și nici de unde cumpăra. Mulți își vor diminua efectivele”, mai spune Frânc.