Roboții pot avea doar algoritmi, nu și idei

Scriam la un moment dat că această criză trebuie depășită cu inteligență, nu cu hazard moral și selecție adversă.

Din păcate însă, în locul pogresului tehnologic, IT-iștii au propus ca ea să fie combătută cu divertisment. Așa au apărut telefoanele la care taci și doar butonezi. În locul întăririi procesului educațional și, prin intermediul său, a democrației, vulnerabilitatea tinerilor e accentuată prin intermediul unui soi de autism social indus tehnologic și explicat de degradarea educației.

Dar să privim problemele și mai în profunzime și să vedem de ce funcționează oamenii în baza 10. Pentru că au zece degete la mâini și tot atâtea la picioare? Cum ar fi fost să aibă 12 sau 14? Oare performanțele de gândire ar fi fost mai bune?

Da, însă aici ne puteam pune întrebarea ce pretenții poate avea cineva care operează în baza 2, cu adevărat sau fals, precum computerele? Cum poate el avea pretenția că se va ridica la nivelul creierului uman?

În fine, după toate aceste „provocări” am stat şi m-am gândit mai bine şi mi-am reamintit ceea ce spuneam într-un text mai vechi în care observam că e greu ca roboţii să se substituie creierului oamenilor. Pot să le depăşească puterea de calcul, dar, în definitiv, pe ei cine-i programează?!

Știți cum procedează roboții? Verifică toate variantele până identifică soluţia. Nu manifestă inspiraţie, creativitate, ci
muncesc până găsesc rezultatul. Robotul pare un prost harnic, deoarece oamenii inteligenţi ţin opţiuni deschise. Şi, când apare o problemă, reacţionează, capacitează creativ resursele deţinute şi o rezolvă.

Pentru ca un robot să ajungă la performanţele creierului uman e nevoie să fie cuantic. Un fel de Stephen Hawking, căruia i se captează semnalele de pe cortex. Roboţii pot câştiga partide de şah în faţa campionilor, ca Deep Blue cu Garry Kasparov, dar n-au capacitatea să revoluţioneze apărarea siciliană, precum marele maestru internaţional. Ei vor procesa mai rapid datele furnizate de programator, însă nu vor inventa nimic.

Oricât s-ar crede un IT-ist Dumnezeu, el nu poate stabili la robot decât un algoritm, cel care l-a făcut pe Murphy să exclame: Fereşte-te de proştii harnici! Vă închipuiţi ce tragedie ar fi dacă roboţii s-ar apuca să aplice strict, fără imaginaţie, şi fără să crâcnescă, reglementările strâmbe ale politicienilor?

Așadar să lăsăm omenirea pe mâna a ceva reductiv? Ia gândiți-vă cum de ghicesc șamanii starea vremii, dar calculatoarelor care verifică zeci de variante pe baza datelor istorice ca să stabilească similitudini nu le ies prognozele?

Iar cu această ocazie merită repetat că în loc de progres tehnologic, venit pe seama întăririi educației și implicit a ceea ce se numește democrație, vedem niște politicieni și giganți tehnologici care încearcă să-i spele pe oameni pe creier cu mult marketing și gadget-uri. Iată cât de puțin „cuantice” sunt vremurile pe care le trăim, în care hazardul moral și selecția adversă vor să țină locul cultivării educației și creativității.

Haideți însă să schimbăm perspectiva și să vedem ce e superior, mineralul sau biologicul? Cel din care sunt realizați și alimentați roboții orice ceea ce stă la baza creierului uman și a evoluției sale? Problema, din nefericire, nu se pune în momentul de față în acești termeni, ci într-un mod mult mai reductiv, în care e identificat ca reprezentând binele ceea ce consideră politicienii și acest lucru fiindcă este ales într-un mod pretins a fi democratic. Dar asta numai pentru că decidenții abuzează de credibilitatea unui public pe care preferă să-l amăgească decât să-l educe.

Potrivit paradigmei actuale, oricine poate cânta într-un cor și să fie chiar solist fără a avea pic de voce. Are democratic acest drept. Deși nimănui nu-i convine să asculte un afon pentru că e politically correct să cânte!

Chestiunea pusă în această cheie vădește, de fapt, modul în care – sub poleiala democrației – se impun falși lideri, lipsiți de expertiză și caracter, ce reușesc doar să condamne societatea la involuție. Fac asta pentru că prezintă interesele personale sau de grup drept unele naționale, regionale sau globale.