Emisiunea s-a realizat în trei tranșe: o tranșă de 2 miliarde euro cu scadența de 7 ani lung (2033), o tranșă de 1 miliard euro pe 12 ani (2037) și 1 miliard euro pe o nouă tranșă de 20 ani (2045), fiind anunțat că aceasta este ultima tranzacție publică de euroobligațiuni a României în anul 2025.
Totodată, corelat cu această emisiune, România a continuat procesul de administrare activă a portofoliului de datorie prin utilizarea unei operațiuni de răscumpărare anticipată a euroobligațiunilor scadente în anul 2026, în scopul limitării riscului de refinanțare și extinderii maturității medii reziduale a portofoliului.
Astfel, România a anunțat și oferte de răscumpărare la preț fix (“Tender offer”) pe parcursul a 5 zile lucrătoare pentru fiecare dintre cele trei obligațiuni suverane în euro cu scadența în 2026, cu o valoare cumulată de 4,25 miliarde euro. Prin urmare, pe 10 octombrie, România a încheiat operațiunea de răscumpărare anticipată parțială a euroobligațiunilor cu scadența în 2026, în valoare totală de aproximativ 1 miliard euro, după cum urmează:
Tranzacția marchează noi recorduri:
Această tranzacție face parte din strategia României de a se finanța extern în 2025, asigurând atât acoperirea necesarului de finanțare, cât și consolidarea rezervei de valută a statului.
„Succesul României pe piețele internaționale de capital, în prima zi după adoptarea rectificării bugetare, confirmă încrederea investitorilor în direcția economică a țării și în măsurile adoptate. Semnalul transmis sprijină continuarea reformelor pentru stabilitate macroeconomică și sustenabilitate fiscală. Vom acționa ferm pentru corectarea dezechilibrelor și pentru un mediu investițional predictibil și atractiv”, a declarat Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare.
Emisiunea de euroobligațiuni a beneficiat de o bază investițională foarte diversificată, atât din punct de vedere geografic, cât și din perspectiva tipurilor de investitori.
Din punct de vedere al tipurilor de investitori, se distinge preponderența investitorilor de tipul “real money”, respectiv fonduri de active administrate privat care au avut o pondere în cadrul maturităților de 7, 12, respectiv 20 de ani de 71%, 51% și respectiv 69%. Cea mai mare participare a fondurilor de pensii și asigurări a fost la tranșa de 12 ani (18%). Fondurile suverane și instituțiile oficiale au avut o participare echilibrată în cadrul tuturor tranșelor emisiunii, cu o pondere de 5% pentru maturitățile de 7 și 20 de ani și o participare ușor mai ridicată, de 8%, în tranșa de 12 ani.
Distribuția geografică a investitorilor, pentru maturitatea de 7 ani EUR a fost următoarea: UK 36%, America 28%, Europa de Vest 15%, restul Europei 7%, CEE 7%, Romania 4%, Asia și Orientul Mijlociu 3%.
Pentru maturitatea de 12 ani EUR, distribuția geografică a investitorilor a fost: UK 34%, America 20%, Europa de Vest 22%, restul Europei 2%, CEE 8%, Romania 9%, Asia și Orientul Mijlociu 5%.
Distribuția geografică a investitorilor, pentru maturitatea de 20 ani EUR a fost următoarea: UK 58%, America 16%, Europa de Vest 11%, restul Europei 5%, CEE 3%, Romania 2%, Asia și Orientul Mijlociu 5%.
România a vândut obligațiuni în 3 tranșe, din care 2 miliarde de euro cu maturitatea de 7 ani lung, cu un randament de 5,486% și o rată de dobândă de 5,375% pe an, 1 miliard de euro cu maturitatea de 12 ani, cu un randament de 6,208% și o rată de dobândă de 6,125% pe an și un 1 miliard de euro cu maturitatea de 20 de ani, cu un randament de 6,620% și o rată de dobândă de 6,500% pe an.
Tranzacția a fost intermediată de: Citigroup Global Markets Europe AG, Erste Group Bank AG, HSBC Continental Europe, ING Bank N.V., J.P. Morgan SE și Raiffeisen Bank International AG.