România are nevoie de o foaie de parcurs, pe minimum cinci ani, pentru aderarea la euro. Nu se va întâmpla mai devreme de 2023

Surse din mediul bancar arată că activitatea Comitetului de pregătire a trecerii la euro s-a adâncit foarte mult, devenind extrem de tehnică, dar ceva cam departe de realitate. În noul context economic și fiscal, cea de-a doua țintă de aderare la zona euro în 2019 este ratată. Practic, după ce a fost făcut anunțul cu data de 2019 ca dată de aderare a României la zona euro, au fost luate măsuri fiscale inverse față de necesarul criteriilor de convergență.

În ultimii doi ani, cursul de schimb a avut fluctuații de plus sau minus 15%-16%, deficitul bugetar de 3% este respectat doar cu prețul tăierii tuturor investițiilor, în condițiile în care doar infrastructura necesită câteva zeci de miliarde de euro, investițiile în sănătate și în educație sunt inexistente, iar cheltuielile cu salariile reprezintă 20% din totalul falsei ținte de deficit bugetar de 3% din PIB. Sursele citate au arătat de asemenea că un stat european nu poate rezista fără un sistem de impozitare de 30% din venituri, iar în cazul Danemarcei, cea mai fericită țară din lume, impozitele reprezintă 60% din venituri.

În acest context, deși se vorbește despre moneda unică europeană ca despre un panaceu universal, care ar bloca fluctuațiile cursului de schimb și posibil ar urma trendul inflației și al dobânzilor din zona euro, trebuie să se înțeleagă că este nevoie de îndeplinirea criteriilor de convergență la zona euro pentru a nu se ajunge la divergență. De aceea, aderarea la euro nu trebuie văzută ca un panaceu. Trebuie rezolvate întâi deficitele și dezechilibrele și abia apoi intrăm în zona euro. Ca exemplu, Viktor Orban, premierul Ungariei, a declarat că până PIB-ul Ungariei nu va ajunge la 90% din media zonei euro pentru a nu se ajunge de la convergență la divergență, ţara nu va intra în euro.

De aceea, România are nevoie la ora actuală de un comitet realizat de specialişti din diverse domenii care să realizeze o foaie de parcurs cu absolut toate etapele pe care ţara trebuie să le îndeplinească până în momentul în care și-a stabilit ținta de aderare la euro. După realizarea acestei foi de parcurs, sunt necesari cel puțin patru-cinci ani pentru a îndeplini criteriile de convergență, doi ani fiind necesari să stăm în ERM2, sistemul prin care BNR nu mai are voie să aibă nici un fel de interveție pe cursul de schimb, iar acesta va flota perfect liber. De asemenea, va fi nevoie ca toate partidele politice să își asume această foaie de parcurs, similară celei care a existat în 2000 când a fost adoptată strategia de dezvoltare a României pe șapte ani care a permis îndeplinirea criteriilor de aderare a României la Uniunea Europeană.

Aderarea României la Uniunea Europeană presupune adoptarea monedei unice într-un orizont de timp ce depinde de gradul de integrare economică cu zona euro. Conform prevederilor celei de-a noua ediţii a Programului de Convergenţă (2015-2018), anul 2019 este menţinut de către autorităţi ca obiectiv pentru adoptarea monedei unice, angajamentul asumat reprezentând un reper important pentru promovarea reformelor, atât a celor bugetare, cât şi a celor structurale, necesare pentru sporirea competitivităţii economiei. În acest sens, aderarea României la Pactul Euro Plus asigură adoptarea de măsuri menite să conducă la creşterea competitivităţii şi evitarea dezechilibrelor macroeconomice.