România nu poate adopta euro deocamdată, dar poate intra în Uniunea Bancară Europeană

Studiul realizat de membrii Institutului European din România împreună cu Societatea de Economie din România subliniază că, în ciuda unor avantaje evidente, Zona Euro (ZE) are încă deficiențe majore de funcționare, iar România este mult prea inegal dezvoltată la nivel regional pentru a-și permite adoptarea euro în 2019, an avansat inițial la nivel politic ca fiind un orizont fezabiul pentru realizarea uniunii monetare. „ZE este actualmente, îndrăznim să afirmăm, mai mult „a single currency area” (o arie cu monedă comună – asemănătoare cu regimul etalonului aur din perioada interbelică). Drept este că s-a eliminat riscul valutar, ceea ce este un avantaj indiscutabil. Şi, tot adevărat este că ZE poate ajuta o economie să se protejeze de mişcări de capital destabilizatoare. Dar şi acest argument nu este, în opinia noastră, decisiv în a legitima ignorarea slăbiciunilor de funcţionare a ZE”, precizează studiul menționat.

Chiar Mecanismul European pentru Stabilitate (MES), Uniunea Bancară (UB) şi alte instrumente introduse după izbucnirea crizei în Zona Euro nu au reuşit să rezolve problema de fond și de aceea sunt necesare reforme suplimentare. Spaţiul de manevră (policy space) contează foarte mult pentru o economie care are încă rigidităţi importante şi are nevoie de reforme structurale majore. Studiul arată că „un argument ar putea să liniştească apele din punct de vedere al funcționarii ZE, şi anume: dacă integrarea fiscală și politică (instituțională) ar fi adâncă, atunci ar permite transferuri de resurse care să facă irelevante dezechilibre între statele membre ale ZE (să amintim ce resurse au fost transferate din landurile vestice către cele estice după reunificarea Germaniei). Dar, o asemenea ipoteză este o fantezie în condiţiile actuale”.

În acest context, echipa de economiști participantă la realizarea studiului concluzionează că anul 2019 nu este o ţintă credibilă. „Trebuie spus că România ar intra în ZE dacă este acceptată, nu pur şi simplu întrucât aşa se vrea la Bucureşti. Se poate, însă, adera la Uniunea Bancară (UB) înainte de aderarea la ZE, având în vedere integrarea cu pieţele financiare din UE, prezenţa masivă a unor grupuri bancare europene în România şi, colaborarea strânsă a instituţiilor specializate autohtone (BNR, ASF) cu instituţii europene în cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), al noii arhitecturi de reglementare şi supraveghere a pieţelor financiare (Autoritatea Bancară Europeană/EBA, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe/ESMA, Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale/EIOPA, Comitetul European de Risc Sistemic/ESRB)”, precizează studiul.

Este de notorietate faptul că multe dintre raportările făcute de băncile din România sunt identice și după criteriile stabilite de Autoritatea Bancar Europeană, tocmai în ideea că unitatea bancară este absolut necesară, iar consolidarea unui sistem de supraveghere financiară integrată la nivelul UE, de asemenea. Deja despre mecanismul unic de rezoluție (în cazul falementelor unor bănci considerate a nu fi de risc sistemic la nivel UE) se poate spune că există ceva experiență la nivel UE și evenimentele au trecut fără incidente prea mari. Intrarea în Mecanismul Unic de Supraveghere este cu atât mai necesară cu cât sistemul bancar românesc este dominat de filialele unor bănci din Uniunea Europeană, iar riscul de contagiune ar putea crea probleme și României. Majoritatea pașilor care presupun intrarea României în Uniunea Bancară sunt deja făcuți sau în prag de implementare.