România rămâne invizibilă pe harta globală. În 24 de ani, ponderea în cheltuielile globale de cercetare a crescut de la 0,09% la 0,1%

La nivel mondial, în ultimele două decenii, cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare au ajuns la aproape 3 trilioane de dolari în 2024, față de mai puțin de 1 trilion de dolari în anul 2000. Toate cifrele sunt exprimate în dolari americani, ajustați la paritatea puterii de cumpărare (PPP) constantă din 2015.

Deși ponderea României în totalul cheltuielilor mondiale de R&D a stagnat, nu înseamnă însă că România nu a crescut deloc la nivel intern. Cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare au crescut de la aproximativ 0,9 miliarde de dolari în 2000 la 2,96 de miliarde de dolari în 2024, ceea ce corespunde unui ritm mediu

România se situează astfel în zona mediană a clasamentului global, pe locul 44 în clasamentul țărilor cu cea mai rapidă creștere a cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare. Deși ritmul este comparabil cu cel al altor economii din regiune, nivelul absolut rămâne redus raportat la dimensiunea economiei, ceea ce explică de ce impactul asupra competitivității și inovării este limitat.

Potrivit sursei citate, în 2024, totalul cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare de la noi în țară au reprezentat 0,52% din PIB, rezultat care ne plasează pe locul 66 în lume.

WIPO precizează că estimările sale se bazează pe datele Global Innovation Index (GII) și a informațiilor furnizate de Eurostat, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), Rețeaua Ibero-Americană pentru Știință și Tehnologie (RICYT) și Institutul de Statistică al UNESCO (UNESCO UIS).

Datele interne oferite de către INS arată un tablou similar. În România s-au cheltuit circa 8 miliarde de lei (aproximativ 1,6 miliarde de euro) în anul 2024, pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, cea mai mică sumă dintre statele europene.

Ca procent din PIB,  aceste cheltuieli au reprezentat 0,46% din PIB (în scădere față de nivelul de 0,51% din 2023), din care: 0,30% pentru sectorul privat și 0,16% pentru sectorul public.

În lipsa unui salt real al cheltuielilor pentru R&D, România rămâne un actor marginal într-o competiție globală dominată de state care își construiesc avantajele economice pe tehnologie și inovare.

China conduce în clasamentul cheltuielilor globale pentru cercetare și dezvoltare

China se află în fruntea clasamentului, cu o creștere anuală a cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare de 13,1% începând din 2000. În această perioadă, cheltuielile brute ale Chinei pentru cercetare și dezvoltare au crescut de la 40,8 miliarde de dolari în 2000 la aproape 786 de miliarde de dolari în 2024, reprezentând 27% din totalul global, de la 4,19%.

Expansiunea rapidă a cercetării și dezvoltării în China a poziționat-o ca o putere globală în domeniul inovării. Din 2000, China a reprezentat peste 36% din toate cererile de brevete la nivel mondial și este, de asemenea, lider în ceea ce privește depunerea de brevete în domeniul inteligenței artificiale la nivel global.

Arabia Saudită ocupă locul al doilea, cu cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare în creștere cu 13% anual din 2000, cea mai rapidă rată dintre toate țările cu venituri ridicate. Egiptul urmează îndeaproape, cu cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare în creștere cu o rată anuală de aproape 12% între 2000 și 2024.

Mai multe economii emergente, precum Indonezia, Thailanda și Vietnam, se numără, de asemenea, printre țările cu cea mai rapidă creștere a cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare, deși cheltuielile absolute ale acestora rămân relativ scăzute.

În același timp, Statele Unite sunt a doua țară din lume în ceea ce privește cheltuielile absolute pentru cercetare și dezvoltare, dar cheltuielile americane pentru cercetare și dezvoltare au crescut cu doar 3,3% anual între 2000 și 2024, situându-se pe locul 69 la nivel mondial.

De ce este importantă cercetarea și dezvoltarea

Investițiile constante în cercetare și dezvoltare non-militară se traduc, pe termen lung, într-o economie mai eficientă, o industrie mai competitivă și un avans real în plan tehnologic, cu beneficii care se răsfrâng dincolo de sectorul în care sunt făcute. De exemplu, in lipsa investițiilor în cercetare și dezvoltarea, nu există inovație, fără de care productivitatea stagnează. Iar fără productivitate, salariile rămân mici.

Mai mult, statele care știu să investească inteligent în cercetare au un avantaj clar în construirea de industrii avansate și în atragerea talentelor, într-o competiție globală în care inovația cântărește tot mai mult, iar munca ieftină tot mai puțin.

Așadar, o consecință a salariilor mici este productivitatea scăzută care apare din lipsa inovației.