România, reclamată la Curtea de Justiţie a UE, pentru netranspunerea legii privind redresarea băncilor

Adoptată în primăvara anului 2014, Directiva privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor bancare (BRRD) este un element central al cadrului de reglementare instituit pentru a crea un sector financiar mai sigur şi mai solid în urma crizei financiare. De asemenea, directiva este un document important pentru Uniunea bancară a UE. Noile norme introduse prin BRRD oferă autorităţilor naţionale instrumentele şi competenţele necesare pentru a atenua şi a gestiona dificultăţile majore sau falimentul băncilor şi ale marilor firme de investiţii din toate statele membre ale UE. Obiectivul este acela de a se garanta faptul că băncile aflate în pragul insolvenţei pot fi restructurate fără a obliga contribuabilii să plătească, în vederea menţinerii stabilităţii financiare, pentru băncile aflate în dificultate. În acest sens, ele prevăd, printre altele, ca acţionarii şi creditorii băncilor să îşi suporte partea lor din costuri, prin intermediul unui mecanism de ‘recapitalizare internă’.

Data-limită pentru transpunerea acestor norme în dreptul naţional a fost 31 decembrie 2014.

La 28 mai 2015, Comisia a trimis un aviz motivat unui număr de 11 state membre ale UE, solicitându-le să transpună BRRD. Întrucât în şase state membre ale UE noile norme nu au fost transpuse integral, Curtea a fost sesizată cu privire la nerespectarea acestei obligaţii de către statele în cauză.

Sesizarea Curţii implică cel puţin impunerea unei penalităţi zilnice cu titlu cominatoriu până când se realizează transpunerea integrală. Cuantumul acestor sancţiuni este calculat în aşa fel încât sa se ia în considerare capacitatea de plata, durata şi gradul de gravitate a încălcării normelor de către statul membru în cauza. Comisia poate decide să retragă această cauza în condiţiile în care un stat membru pune în aplicare normele UE respective.