Ruşii au sistat livările de gaze şi pentru România. Încep extragerile consistente de gaze din depozite. Consecinţe

În această dimneaţă, Gazprom a tăiat gazele Ucrainei, ca măsură de retorsiune faţă de sistarea livrărilor de electricitate ale ucrainienilor către Crimeea, acum parte din Federaţia Rusă. Pe cale de consecinţă, toate ţările care importau gaze din Rusia, via Ucraina, au întrerupte livările, inclusiv România. Dacă în anii din urmă, acest lucru ar fi dus la o criza energetică majoră în România, pentru că 30% din consumul de gaze, pe timp de iarnă, provenea de la ruşi, în prezent, sistarea importurilor are un efect aproape nul. Importurile României din această perioadă sunt infime, circa 8.000 de MWh pe zi, adică necesarul câtorva zeci de case, dar şi aceste importuri se fac nu pentru că există o cerere reală, ci pentru că traderii agreaţi de Gazprom Wiee şi Conef au contracte de tip „take or pay”, aşa că, dacă tot au plătit dinainte gazele, le aduc pentru a încerca să le vândă cumva pe piaţa locală.

Mai mult decât atât, stocul de gaze din depozite depăşeşte 2 miliarde de metri cubi, care, adăugaţi la producţia curentă, nu ar trebui să pună probleme în aprovizionarea României în acest sezon rece, chiar şi în în cazul unor temperaturi foarte scăzute, o perioadă lungă de timp. Dacă totuşi acest lucru se va întâmpla, procedurile de urgenţă prevăd ca fabricile cu statut de întreruptibil să-şi oprească temporar producţia, pentru ca gazul să fie livrat cu prioritate către populaţie şi către producătorii de agent termic, precum CET-urile locale.

Pentru luna decembrie, ANRE a aprobat o cotă de doar 3% importuri. Dacă acestea nu vor putea fi aduse, deficitul va fi scos din depozite. Deja, potrivit datelor Transgaz, extragerile de gaze din depozitele Romgaz şi GDF Suez, ating 85.000 de MWh, un sfert din producţia zilnică de 322.000 de MWh. Extragerile au început să urce treptat, în ultima săptămână, de la 35.000 de MWh zilnic, la 50.000 de MWh zilnic, apoi la peste 70.000 de MWh, pentru ca , azi, să ajungă la recordul ultimelor opt luni.

Acest lucru nu poate fi neapărat legat de sistarea importurilor de gaze, ci poate fi efectul stricării vremii în toată ţara şi scăderii bruşte de temperatură.

Rezervele de gaz sunt constituite în fiecare între 1 aprilie şi 1 noiembrie, perioadă în care consumul este mai scăzut. România importă anual 10% din consum, restul fiind produs în cantităţi aproape egale de către Petrom şi Romgaz. Un al treilea mic producător este Amromco. În caz de necesitate, România poate opri marii consumatori de gaze, precum combinatele chimice Azomureş şi cele deţinute de către grupul InterAgro, dar şi o serie de termocentrale care funcţionează pe gaze naturale, respectiv centrala Petrom de la Brazi, centrala Iernut a Romgaz. De asemenea, centralalele pe cogenerare – care produc în acelaşi timp şi electricitate şi apă caldă, potr fi trecute pe păcură. În această categorie intra centralele Elcen din Bucureşti şi CET-urile din marile oraşe.

În România intră gaze ruseşti dinspre Ucraina prin două puncte: pe la Isaccea – judeţul Tulcea şi Medieşul Aurit – judeţul Satu Mare.

Pe de altă parte, Estul Europei se află într-o situaţie mult mai grea, fiind dependent de o singură sursă, respectiv Gazprom. Cea mai mare parte a gazelor ruse folosite de Europa ajung la consumatori tranzitând Ucraina, aproximativ 15% din gazele naturale consumate în Europa trecând pe la vecinii noştri. O alta parte străbate Belarus, în vreme ce o nouă rută, pe sub Marea Baltică, este folosită de la punerea în funcţiune a gazoductului Nord Stream, realizat de către Gazprom împreună cu nemţii de la E.ON şi olandezii de la Gasunie.

Pentru că, în ultimii ani, aproape constant, a existat o criză a gazelor ruseşti, mahjoritatea ţărilor îşi creează din timp stocuri semnificative de gaze şi, în lus, caută soluţii de a diversifica sursele de aprovizionare.