Rusia vizează noi pieţe pentru exporturile de grâu, o provocare pentru SUA şi UE

În cazul în care campaniile de marketing pe care le derulează în Irak, Arabia Saudită şi Algeria vor avea succes, Rusia îşi va consolida poziţia pe piaţa grâului din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii.

Potrivit traderilor, preţul este din ce în ce mai mult factorul decisiv care asigură încheierea unor contracte de export, având în vedere problemele economice provocate, parţial, de scăderea preţului petrolului. Ieftinirea petrolului este un avantaj pentru Rusia deoarece menţine preţul grâului rusesc la un nivel scăzut în dolari.

„În condiţiile în care preţul petrolului rămâne la un nivel scăzut, ţările arabe se întreabă de ce plătesc milioane de dolari în plus pentru necesarul lor de importuri de grâu. Dacă se va ajunge la un război al preţurilor, mă aştept ca grâul rusesc să câştige cea mai mare cotă din pieţele care se vor deschide pentru cerealele ruseşti”, a declarat un trader german.

Irakul, un important cumpărător de cereale din Orientul Mijlociu şi un client tradiţional al SUA, vrea să permită şi grâului rusesc să participe la licitaţiile organizate de autoritatea de stat, a declarat recent noul ministru irakian al Comerţului, Mohammed Hashim al-Aani.

Negocierile pentru a permite accesul grâului rusesc pe piaţa din Irak durează de doi ani dar nu s-au finalizat din cauza modificărilor frecvente ale echipei de negociatori irakieni, a declarat pentru Reuters o sursă din apropierea discuţiilor. „Sperăm că situaţia se va schimba odată cu numirea uni nou ministru al Comerţului, care a anunţat deja că va trimite o delegaţie pentru a analiza grâul rusesc în luna decembrie”, a adăugat sursa, apreciind că livrările din Rusia ar putea să înceapă anul următor.

Traderii subliniază că un subiect central în cursul negocierilor îl reprezintă criteriile de calitate. Grâul rusesc nu are un conţinut suficient de gluten pentru a-i satisface pe importatorii irakieni, dar este cu 10 până la 12 dolari pe tonă mai ieftin decât grâul american. „Va trebui să ofere un avantaj în termeni de calitate sau finanţare pentru ca SUA să câştige contracte”, a declarat un trader american de cereale.

Chiar dacă preţul şi calitatea sunt aspecte importante în cursul negocierilor, politica joacă şi ea un rol, deseori ţările dând prioritate relaţiilor comerciale cu aliaţii.

Traderii americani se plâng de faptul că grâul american este mult prea scump pentru pieţele din Orientul Mijlociu şi Africa. Costurile ridicate cu transportul feroviar precum şi un mecanism denumit variable storage rate (VSR) generează un preţ al grâului american mai mare decât cel al grâului rusesc. În schimb, Rusia este pe cale să îşi extindă capacităţile portuare cu 25 milioane tone şi vrea ca în 2022, cu doi ani mai devreme decât se preconiza, să ajungă la o capacitate de export de 77,7 milioane tone de cereale.

În timp ce succesul grâului rusesc pe pieţele din Irak şi Nigeria ar fi o lovitură pentru SUA, expansiunea sa pe pieţele din Algeria şi Arabia saudită ar fi o lovitură serioasă pentru grâul din Uniunea Europeană.

„Intrarea Rusiei pe piaţa din Algeria ar fi un adevărat cutremur. UE, în special Franţa, domină încă vânzările de grâu pe acea piaţă pentru că Rusia nu poate participa la licitaţii iar concurenţa venită din Rusia ar fi un pericol grav pentru UE” a declarat un alt trader. „Acelaşi lucru este valabil pentru piaţa din Arabia Saudită, care este vitală pentru Germania, Polonia şi ţările baltice”, a adăugat traderul.

Deocamdată grâul rusesc nu poate participa la licitaţiile internaţionale din Algeria, unul din cei mai mari importatori mondiali de grâu, pentru că nu îndeplineşte criteriile privind pagubele provocate de insecte. De asemenea, în prezent Rusia nu poate lua parte la licitaţiile de achiziţie de grâu organizate în Arabia Saudită din cauza criteriilor de calitate ale acestei ţări.

În sezonul 2017/2018, Rusia a exportat o cantitate record de 52,4 milioane tone de cereale, în creştere cu 47% în ritm anual, din care 40,5 milioane tone de grâu. În sezonul curent exporturile sunt preconizate să se situeze între 38 şi 39 milioane tone.