Sărăcie, monumente şi abuzuri

Ne-a intrat în reflex, de mulţi ani de zile, un obicei lăsat, pasămite, de străbuni. Acela de a face economie tot anul, şi cu suma economisită facem cele mai cretine cheltuieli pe final de an. Şi când spun „noi”, mă refer (în principal) la statul român. Banii necheltuiţi tot anul, îţi poate spune orice politruc din orice minister, trebuie „sparţi” de îndată pe final de an, pentru a nu fi returnaţi. Şi aşa ajungem să vedem tone de pixuri, papetărie, birouri, laptopuri, maşini. Vorba ceea, vine Crăciunul şi la bugetari. Cu anumite lucruri, însă, nu suntem la fel de atenţi. Bunăoară manualele pentru copiii care tocmai au început şcoala. Dar nu contează, important e că tati merge la servici cu Megane şi nu cu Logan. Educaţia oricum nu foloseşte la nimic, se ştie. Întrebaţi-l pe Becali, miliardarul analfabet, dacă a învăţat ceva folositor din ultimul an de „facultate”.

Apoi, că tot vorbim de bani „sparţi” aiurea, aş vrea să felicit Comitetul Olimpic şi Sportiv Român (COSR) pentru că s-a ocupat să asigure un trai decent tuturor sportivilor prinşi sub oblăduirea sa. Că doar asta am putea să credem, văzând halul de reclamă din Bucureşti, sub pretextul că vrea să facă cunoscute publicului numele sportivilor români de performanţă. Aiurea, sportivii români de performanţă trăiesc în mizerie lucie, se antrenează, de multe ori, în condiţii groteşti, fac cantonamente din care e mare lucru că se întorc fără septicemii şi hepatită mulţumită jegurilor prin care sunt cazaţi. Mulţi sunt bolnavi, mulţi se prăpădesc bătrâni şi singuri prin garsoniere friguroase şi mizerabile. E bine, totuşi, că putem admira pe toţi stâlpii, toate gardurile, uriaşe pe Arcul de Triumf, pe clădiri, bannere cu COSR. COSR! COSR! Ba chiar au schimbat numele staţiilor de metrou cu cele ale unor sportivi români. N-ar fi fost mai bine să cheltuim aceşti bani chiar pe sportivi, şi nu pe instituţii grandomane? De ce nu investim în oameni, de ce investim mereu în spaţii goale, în instituţii, în pixuri, în statui, în borduri din marmură? Întreb.

Şi, apropo de instituţii, trebuie sancţionat ca atare abuzul făcut de ANAF. Ha, v-am prins, vă gândeaţi „oare despre ce abuz vorbeşte omul ăsta, că ANAF face atât de multe, încât n-avem de unde şti?” Aveţi dreptate, aşa este. ANAF s-a transformat într-o măciucă politică, cu care factorii decidenţi trosnesc oasele căpşoarelor cui mişcă în front. În privinţa competenţei, spre exemplu, anul trecut, din suma de 300 de milioane de euro, pe care DNA a reuşit să o câştige în instanţă pentru România, de la corupţi, ANAF a reuşit, cu hotărârile judecătoreşti la buzunar (sper că a fost moale hârtia, băieţi) să recupereze fabulosul procent de… 5%. Aţi citit bine. Nu 80%. Nu 50%. Nu 30%. 5%. Practic n-a recuperat nimic. Despre bani la buget, nu mai vorbim. Tot ANAF se bucură de titlul de instituţie cu cea mai proastă colectare din UE, bătută la acest capitol până şi de bulgari. În aceste condiţii, aş vrea să felicit ANAF pentru graba cu care popreşte conturile firmelor incomode politic, cum ar fi, recent, Mediafax Group, cărora nu doar că le-a pus poprire pe conturi, blocându-le activitatea, ci le-a şi notificat clienţii că au datorii la stat şi conturile poprite. E aproape incredibil ce poate face cea mai incompetentă instituţie de colectare de taxe din Europa, când e puţin „motivată”, nu?

Sigur, aţi putea spune, e normal să se întâmple aşa. Până la urmă, Mediafax Group este o firmă, şi trebuie să plătească contribuţiile către stat, ca orice firmă. Păi da, dar nu orice firmă cu datorii are conturile poprite. Spre exemplu, întrebaţi, de curiozitate, câte firme din primii 100 de mari datornici au conturile poprite şi clienţii notificaţi de ANAF. Manevra nu e nouă, spre exemplu, când lucram în Realitatea-Caţavencu, ANAF i-a poprit conturile pentru un control care a durat 8 luni. Lasă că legal, nicio firmă nu poate fi controlată pe o perioadă mai mare de şase luni. Lasă că ANAF a plecat din firmă fără să dea măcar o amendă pentru scuipat pe jos, deşi iniţial, pentru a bloca conturile, anunţase „grave prejudicii financiare”, care s-au volatilizat, brusc, după ce instituţia media a intrat în colaps financiar, în urma blocării conturilor. Lasă că Sorin Blejnar, şeful de atunci al ANAF, e bănuit că ar avea de-a face cu dispariţia misterioasă a propriului adjunct, Codruţ Marta, şi e anchetat de DNA pentru şpaga din vămi, e cercetat penal pentru instigare la evaziune fiscală (şeful Fiscului, da?) şi bănuit de tot felul de legături oculte cu o târlă de interlopi mai mult sau mai puţin periculoşi. Lasă că nimeni nu a răspuns până acum pentru numirea unui asemenea personaj în fruntea unei instituţii vitale pentru economia naţională, săvârşind, în umila mea părere, nici mai mult nici mai puţin decât subminarea acesteia. 

Ceea ce se întâmplă în aceste zile la Mediafax Group este un abuz. Şi trebuie semnalat ca atare. Am văzut multă lume care se bucură, de aceea vă spun: jurnalişti, nu ar trebui să vă bucuraţi atunci când concurenţa voastră este abuzată de stat. Pentru că, pe lângă faptul că vi se poate întâmpla oricând (şi vă spun asta din experienţă), vă şi scad opţiunile de angajare. Şi aşa ajungeţi să lucraţi pentru şefi tâmpiţi, fără experienţă de teren, şi patronaţi de tot felul de politruci interlopi. Oameni de afaceri, nu ar trebui să vă bucuraţi, pentru că ANAF poate să decidă, data viitoare, că este rândul vostru. Nu vă lăsaţi păcăliţi de sloganele şi sforăielile politrucilor acestei instituţii (pentru că despre profesionalismul lor ne-am lămurit, sper, puţin mai sus) legate de curăţenia firmelor, de relaţiile de bună plată, şi aşa mai departe. Altfel s-ar putea să vă treziţi cu conturile poprite, în timp ce vă întrebaţi de ce marii datornici zburdă prin economie ca nişte elefanţi gingaşi printre bibelourile bunicii, şi de ce statul român, atât de pretenţios cu plata imediată a instituţiilor media (strict întâmplător, doar acelea care nu tămâiază pe aleşii neamului aşa cum trebuie) nu-şi onorează la plată cu lunile (sau câteodată chiar anii) decât pe aceia dintre clienţi care s-au calificat, apropo de COSR, la proba de plic-viteză.