Saxo Bank: Munca de acasă a fost decizia potrivită pe care statele au luat-o pentru evitarea extinderii pandemiei de coronavirus

„Munca de acasă, în încercarea de fi în afara oricărui pericol, a fost decizia corectă de luat din partea guvernelor. Pentru că, altfel, costul ar fi teribil în ceea ce priveşte veniturile pierdute şi presiunea asupra companiilor mai mici pentru a rămâne pe linia de plutire şi pentru a-şi menţine personalul angajat. În următoarele săptămâni şi luni vom observa o creştere dramatică a şomajului, indicând astfel un sfârşit temporar al vremurilor bune pe care mulţi le-au trăit în ultimul deceniu. Guvernele şi băncile centrale au intervenit deja şi au fost deja implementate ajutoare de calibru pentru a sprijini persoane fizice şi companii. Poate că am atins vârful panicii în săptămâna trecută, vom vedea în timp. Cel puţin observăm o anumită stabilizare, mai ales în piaţa bursieră. Deocamdată, însă, dolarul puternic datorat unei cereri excepţional de puternice şi a unei pieţe a obligaţiunilor afectată, în special pe partea corporativă, evidenţiază drumul dificil care se aşterne dinainte”, se spune în analiza Saxo Bank.

Potrivit studiului, ţiţeiul, liantul care menţine economia globală în mişcare, reprezentând totodată venitul principal pentru multe ţări şi regiuni, a fost în fruntea colapsului. O scădere extraordinară a cererii globale a deschis o diferenţă de 5 milioane barili/zi între cerere şi ofertă.

Ole Hansen menţionează că războiul preţurilor început de Arabia Saudită în urmă cu două săptămâni, combinat cu o continuă scădere a cererii, deoarece ţările se opresc şi avioanele sunt ţinute la sol, ar putea duce la creşterea acestui decalaj cu alte 5 milioane de barili/zi începând cu luna aprilie. Rezultatul acestor evoluţii a fost un colaps fără precedent al preţului petrolului, iar miercurea trecută ţiţeiul Brent a atins 25 de dolari /baril pentru prima dată din 2003. Faţă de preţul mediu de 65 de dolari /baril în 2019, reducerea netă a plăţilor de la consumatori la producători este în prezent în jur de 3,5 miliarde de dolari pe zi.

„Companiile din domeniul energiei au suferit scăderi puternice ale plafonului de piaţă în această perioadă. Fără ca războiul preţurilor să se domolească, atenţia s-a îndreptat către capacitatea companiilor de producţie puternic îndatorate de a supravieţui acestei curse până la zero, mai ales în SUA, unde acumularea de împrumuturi şi rentabilitatea slabă a capitalului propriu au adus în situaţii dificile mulţi producători mai mici. Acesta va deveni o cursă până la fund, dacă nu sunt puse în aplicare măsuri drastice pentru reducerea ofertei. Creşterea zilnică a spaţiului de depozitare va face ca rezervoarele să atingă capacitatea maximă în câteva luni, iar o astfel de evoluţie ar forţa, în cele din urmă, scăderea producţiei. Totuşi, acest lucru ar avea un cost enorm şi ne-ar afecta profund pe toţi, inclusiv Rusia şi Arabia Saudită”, se spune în comunicat.

Economistul Saxo Bank precizează că ceea ce ar putea schimba această cursă până la zero ar fi anunţul unei reduceri a producţiei din partea Comisiei Căilor Ferate din Texas, care reglementează producţia de petrol şi gaze în Texas, a treia cea mai mare zonă de producţie din lume. Aceasta deţine autoritatea să intervină şi să ordone o reducere, aşa cum au făcut în 1973. O astfel de mişcare ar creşte dramatic şansa de dialog şi, pentru Rusia şi Arabia Saudită, de a se retrage din războiul cuvintelor şi războiul preţurilor care are loc între cele două ţări.

El spune că, în interesul economiei globale şi al bunăstării tuturor, atât a producătorilor, cât şi a consumatorilor, accentul principal în următoarele 12 luni este evitarea atingerii capacităţii maxime a rezervorului, deoarece altfel preţul s-ar prăbuşi. O reducere a producţiei generale de 10% ar asigura că piaţa petrolului ar evita acest scenariu. Sunt vremuri ieşite din comun care necesită o decizie ieşită din comun.

„Nereuşita aurului de a se redresa în ultimele săptămâni, pe măsură ce Covid-19 s-a răspândit şi incertitudinea economică a crescut, a declanşat o mare nesiguranţă cu privire la rolul pe care îl joacă. Pe termen scurt, metalul este provocat de o cerere continuă de a strânge numerar, un dolar în creştere şi creşterea randamentelor reale, pe măsură ce estimările de inflaţie scad. Menţinem o perspectivă pozitivă şi facem câteva paralele cu cele întâmplate în timpul şi după criza financiară globală din 2008 şi 2009”, arată Ole Hansen.

De asemenea, el subliniază că sectorul agricol a depăşit acum metalele preţioase ca cel mai performant sector al mărfurilor de la izbucnirea epidemiei. Săptămâna trecută au fost înregistrate câştiguri puternice la cafeaua Arabica din cauza întreruperilor apărute în lanţul de aprovizionare. Grâul a avut şi el o performanţă puternică drept răspuns la cererea crescândă a consumatorilor panicaţi care îşi umplu cămările cu pâine, paste şi fursecuri. Aceste evoluţii, precum şi semnele creşterii cererii din China au consolidat cererile din partea morilor de cereale, multe persoane trecând la gătitul acasă.

„În final, în lunile următoare, atenţia va rămâne, cel mai probabil, asupra impactului dăunător pentru preţ al scăderii drastice a cererii pentru multe mărfuri-cheie, de la ţiţei şi metale industriale la unele mărfuri agricole. Dar, deoarece coronavirusul continuă să se răspândească, este foarte posibil ca perspectiva rezervelor să devină dificilă, deoarece minerii şi producătorii încep să simtă impactul deficitului de personal şi al defalcării lanţurilor de aprovizionare. Impactul preţurilor mai mici ale carburanţilor este resimţit de la agricultură la minerit, deoarece reduce costurile de producţie. Cu toate acestea, riscurile potenţiale asupra rezervelor ar putea duce la situaţia în care unele pieţe găsesc sprijin mai devreme decât sugerează perspectivele cererii”, mai spune Ole Hansen.