Secretele investiţiilor personale în 2015. Ce recomandă managerii de portofolii financiare

Este cu atât mai dificil de ales care să fie ţintele de investiţii financiare în 2015, pe măsură ce analiştii se aşteaptă tot mai mult la volatilităţi mari ale cotaţiilor. Variaţiile mari de preţuri riscă să pună în încurcătură investitorii individuali. Managerii profesionişti de portofolii se gândesc la diferite moduri de abordare. FINANŢE PERSONALE
Adrian N. Ionescu - mar, 20 ian. 2015, 22:03
Secretele investiţiilor personale în 2015. Ce recomandă managerii de portofolii financiare

Vechea preferinţă pentru acţiunile companiilor de utilităţi, cea pentru vânătoarea dividendelor, sau un management de portofoliu care să urmărească un randament cât mai constant (de tip „absolute return”)  – sunt trei dintre modalităţile de abordare a plasamentelor financiare preferate, în 2015, de  managerii profesionişti de portofolii financiare individuale, consultaţi de ECONOMICA.NET.

Managerii au propus cele trei abordări pentru un investitor virtual cu profil de risc mediu. Ele ar suferi modificări substanţiale în funcţie de toleranţa la risc mai mică sau mai mare a unui investitor real.  

„În 2015, abordările de tip „absolute return” şi dividend yield (randamentul dividendului) se anunţă a fi mai potrivite decât altele. Cel dintâi chiar are ca ţintă evitarea efectelor nefericite ale volatilităţii preţurilor”, spune Mihai Purcărea, director de investiţii al Erste Asset Management (EAM) România.

Mai departe, „cu abordarea absolute return, se poate merge către diversificarea portofoliului, micşorând proporţiile de instrumente cu venit fix (obligaţiuni) şi mergând spre pieţele globale. Obligaţiunile  pot duce cel puţin la disconfort din cauza dobânzilor tot mai mici, iar expunerea pe pieţele globale poate fructifica mai multe oportunităţi”, a mai explicat directorul EAM, pentru ECONOMICA.NET.

Managementul şi portofoliile de tip absolute return sunt gestionate cu scopul de a obţine un randament pozitiv pe termen lung, nu neapărat mare, dar constant, indiferent de variaţiile pieţelor.

În managementul de tip „dividend yield” (randamentul dividendului), portofoliul este gestionat pentru a avea acces cât mai ieftin la dividendele acordate de companii şi de a profita cât mai mult de creşterea acţiunilor de la care se aşteaptă dividende.

„Pe o piaţă foarte volatilă, sunt în continuare atractive acţiunile companiilor româneşti de utilităţi (ale căror cotaţii sunt cunoscute ca fiind stabile, n.r). Iar dacă Banca Centrală Europeană (BCE) va decide, pe 22 ianuarie, începerea operaţiunilor de infuzie masivă de lichidităţi, atunci ar putea deveni atractive şi acţiunile băncilor”, a declarat, pentru ECONOMICA.NET, Daniela Vasile, director general adjunct la SAI Certinvest.

Patru tipuri de management şi „promisiunile” lor

„O piaţă volatilă îndeamnă la adaptarea managementului unui portofoliu, în funcţie de carcateristicile acestuia. Mai ales la un portofoliu care are expunere pe acţiuni devine potrivit un management mai activ, care să fructifice mini-tendinţele pe o săptămână sau pe o lună ”, spune Daniela Vasile.

Managerul de la Certinvest mai spune că alternativa la miza pe acţiunile de utilităţi, sau la gestiunea mai activă al portofoliului, este să mizezi mai consistent pe fondurile mutuale de indice bursier. Acestea imită într-o proporţie consistentă structura unui indice bursier. Fondul cumpără acţiunile din componenţa acestuia, dar variază, în anumite limite, porporţiile acţiunilor în portofoliu. De aceea fondul are performanţe mai bune decât indicele.

Indicele bursier este benchmark-ul fondului (reperul la care îşi raportează performanţa promisă). Există şi alte tipuri de repere şi, în fiecare caz, performanţa managementului se măsoară prin diferenţa faţă de reperul respectiv.

O altă strategie principală este tocmai cea care raportează performanţa unui portofoliu la un reper („benchmark”), dar dacă piaţa îl împinge prea jos, mai contează doar cât de mici sunt pierderile.

„Dacă benchmark-ul este în creştere – este foarte bine, căci şi portofoliul este, să zicem, cu 10% mai sus, dacă la asta m-am angajat eu ca manager. Şi dacă piaţa şi benchmark-ul sunt în scădere cu 12%, iar portofoliul este la -2% – tot este bine, căci înseamnă că am redus pierderea până la 2%. Eu mi-am ţinut promisiunea, am salvat mulţi bani, dar iată că vorbim deja de pierdere”, explică Mihai Purcărea.

Dimpotrivă, managementul şi portofoliile de tip absolute return sunt gestionate cu scopul de a obţine un randament pozitiv pe termen lung, indiferent de evoluţiile pieţelor. Vânătoarea de dividende poate fi o variantă complementară.

Pe de altă parte, şi strategia care mizează pe veniturile din operaţiuni cu instrumentele de venit fix (obligaţiuni, titluri de stat) ar putea duce la pierderi. În această strategie, operaţiunile umăresc aprecierea titlurilor obligatare şi fructificarea profitului din aceastaă apreciere.

Ce merge în 2015

Până anul trecut, această strategie a fost câştigătoare, spune managerul EAM, ca şi vânătoarea de dividende. „Vânătoarea dividendelor ar mai putea fi şi anul acesta, cu benchmark-ul va fi destul de greu, în schimb expunerea pe obligaţiuni nu cred că mai este recomandabilă într-o abordare activă”, estimează Mihai Purcărea.    

„Dacă erai investitor pe venit fix până anul trecut, puteai să faci pe euro şi 6% (randament, n. r.) şi pe lei, peste 6%,  6,4% cum am făcut noi (randamentul pe 2014 al fondului de obligaţiuni Erste Bond Flexible RON, n.r.).  Asta a fost o strategie câştigătoare din 2008 până anul trecut. Problema acum urmează”, explică Mihai Purcărea.

Preţul obligaţiunilor este în scădere, iar randamentul creşte pentru că acesta este raportul dintre dobânda promisă (cupon) şi preţ. Preţul este de fapt cât dă piaţa din valoarea unei obligaţiuni, sau cât mai crede piaţa că ar mai recupera din cât valoarea nominală a unei obligaţiuni (valoarea împrumutului luat de emitent).

Aşa se face că este discutabil dacă mai poţi face bani pe obligaţiuni. Orice creştere de randament riscă să genereze pierderi. Cumperi obligaţiunea la un anumit randament, deci la un anumit preţ şi rişti să o vinzi la un preţ mai mic (randament mai mare, expresie a riscului mai mare), deci în pierdere.

„În opinia noastră plasamentele în instrumente cu venit fix cu maturităţi lungi reprezintă un risc mare, inclusiv riscul de a pierde pierde câştiguri potenţiale”, conchide directorul de investiţii de la Erste Asset Management România.

Dintre cele patru mari strategii de administrare pe care le foloseşte îndeosebi (concentrate pe „randamentul dividendului”,  benchmark, pe instrumente de venit fix, şi absolute return), managerii de la EAM aleg cel mai bun şi cel mai potrivit „cocteil” pentru investitor. Ei personal cred, însă, că, printr-un management de tip absolute return, pot deschide investitorului mai multe oportunităţi de diversificare a portofoliului, mai ales dacă acesta este concentrat de obligaţiuni şi mai ales spre pieţele globale.

Prin managementul de absolute return, managerul spune clientului că nu îi va pierde banii. Că va încerca să câştige cât mai mult, dar că angajamentul lui este să nu piardă. Spre deosebire de metoda Benchmark, în care managerul şi-a îndeplinit promisiunea de a fi cu x% faţă de reper, dar asta poate însemna pierdere.

„Primul pas pentru un client care are apetit mai redus pentru risc, dar care totuşi vrea să mai iasă din instrumentele de venit fix, ar fi să meragă pe absolute return , în diferite reţete. Pasul ceva mai agresiv ar fi o strategie de dividend yield”, potrivit managerului de la EAM.

Pe de altă parte, însă: „Sunt tot felul de clienţi.  Dacă vine clientul şi zice că nu vrea risc, îi propun toate variantele cu riscuri mici, dar îi atrag atenţia asupra acestora. Dacă acceptă un anume grad de risc, atunci evaluăm împreună oportunităţile şi ajungem împreună la structura potrivită.”, conchide directorul de la Erste Asset Management România.

Şi managerilor consultaţi de ECONOMICA.NET încă le-au mai rămas multe de spus.

 Cei doi manageri vin de la societăţi diferite de administrare a investiţiilor (SAI, asset management), care se adresează unor segmente de piaţă diferite.

EAM România este cea mai mare firmă românească de acest tip, face parte dintr-un mare grup financiar european şi este parteneră apropiată cu cea mai mare bancă românească (BCR), care face parte din acelaşi grup.

Avantajele sunt mari: ţinteşte mai ales clienţii mari şi foarte mari şi oferă servicii la scală mare.
Şi SAI Certinvest poate spune că este cea mai mare firmă de profil, dar din categoria celor independente de vreun grup financiar.

Ca urmare nu are avantajele EAM, ceea ce a determinat-o să caute soluţii inovatoare. Nu-şi refuză clienţii mici (cu resurse mai mici) şi a reuşit să îşi câştige clienţi tocmai cu o flexibilitate mare, şi să compenseze absenţa avantajelor unui mare administrator cu un arsenal de oferte de nişă.

Avertisment

Nu este în intenţia analiştilor citaţi şi cu atât mai puţin a ECONOMICA.NET să sugereze luarea unor decizii de investiţii, ca urmare a publicării celor de mai sus.

Articolele ECONOMICA.NET despre eventuale evoluţii ale pieţelor financiare au rost exclusiv informativ, privind eventualele repere ale acestora.

ECONOMICA.NET atrage atenţia că singurii responsabili pentru asumarea unor riscuri sunt aceia care iau deciziile de investiţii.

Te-ar mai putea interesa și
Statele Unite și Regatul Unit anchetează o posibilă încălcare foarte gravă a sancțiunilor impuse Rusiei prin intermediul tranzacțiilor cu monede cripto
Statele Unite și Regatul Unit anchetează o posibilă încălcare foarte gravă a sancțiunilor impuse Rusiei prin intermediul ...
Statele Unite şi Regatul Unit investighează tranzacţii cu criptomonede în valoare de circa 20 de miliarde de dolari care au fost efectuate printr-un instrument de schimb virtual stabilit în......
Crescătorii de păsări acuză ANPC că pune în pericol sectorul avicol românesc și cer instituției să arate același interes și față de carnea de pui importată
Crescătorii de păsări acuză ANPC că pune în pericol sectorul avicol românesc și cer instituției să arate același ...
Sectorul avicol românesc este în pericol, în urma controalelor repetate ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia ...
Xiaomi a început vânzarea primelor sale mașini electrice. Modelul de bază SU7 costă 29.900 de dolari
Xiaomi a început vânzarea primelor sale mașini electrice. Modelul de bază SU7 costă 29.900 de dolari
Producătorul chinez de smartphone Xiaomi Corp. a început joi să comercializeze primul său automobil electric, pariind ...
Ford plănuiește să producă un nou model de SUV la uzina sa din valencia
Ford plănuiește să producă un nou model de SUV la uzina sa din valencia
Constructorul auto american Ford a anunţat joi că analizează posibilitatea de a produce un nou automobil de teren (SUV) ...