Sistemul de pensii publice rezistă, cel puţin pe termen scurt. Două veşti bune

Adaugă-ne ca sursă preferată

Curtea de Conturi a publicat recent un raport de audit la Casa Naţională de Pensii Publice, care conţine şi o serie de date statistice relativ îmbucurătoare şi care arată că, cel puţin pe termen scurt, nu se pune problema unui colaps al sistemului de pensii publice. Iată două dintre ele.

Creşterea raportului salariaţi/pensionari

Raportul salariaţi-pensionari, adică numărul de angajaţi care susţin, prin contribuţiile lor, plata pensiilor, s-a îmbunătăţit în ultimii ani. Astfel, dacă în 2005, acest raport a fost de 0,75 angajaţi la un pensionar (4,56 milioane de angajaţi la 6,04 milioane de pensionari), acest raport a continuat să crească, potrivit auditului Curţii de Conturi. S-a ajuns la 0,77 în 2010, 0,84 în 2014 şi 0,86 în 2015 – anul trecut erau 4,545 milioane de salariaţi la 5,3 milioane de pensionari. Aşadar, cel puţin până la momentul în care „decreţeii” vor ieşi la pensie, iar pensionarea masivă nu va fi însoţită de o creştere semnificativă a contribuţiilor celor care vor munci atunci, tendinţa pare a fi pozitivă, chiar dacă numărul de pensionari continuă să fie mai mare decât cel al salariaţilor.

Pensiile cresc mai puţin decât economia

Fondul de pensii publice, din care se plătesc toate pensiile din România, este alimentat din două surse contribuţiile angajaţilor (plătite de ei şi de angajatorii lor), dar care nu ajung pentru plata pensiilor, şi transferurile de la bugetul de stat. În ansamblu, în ultimii trei ani, chiar dacă pensiile au crescut, creşterea lor este inferioară creşterii Produsului Intern Brut, ceea ce arată că, pe termen acurt, dacă tendinţa se menţine, sistemul este sustenabil, evident, dacă priorităţile guvernanţilor nu se schimbă. Astfel, în anii 2013, 2014, şi 2015, totalul pensiilor plătite de Casa Naţională a fost de 50, 52, şi, respectiv, 54,7 miliarde de lei. Însă, cum Produsul Intern Brut a crescut mai mult, ponderea plăţilor în PIB a scăzut de la 7,83% în 2013, la 7,78% în 2014 şi 7,70% în 2015.

Totuşi vestea este doar pe jumătate bună, dat fiind că pensiile plătite pensionarilor de acum sunt suportate într-o proporţie din ce în ce mai accentuată din transferuri de la buget. Astfel, în 2015, când s-au plătit pensii de 54,7 miliarde de lei, 18,3 miliarde au venit de la buget, pentru că din contribuţile strânse sumele nu ajungeau. Iar aceasta subvenţie creşte, fiind în 2015 cu 36% mai mare decât în 2014, şi cu 50% peste cea din 2013. Contribuţiile au scăzut în 2015, pe fondul reducerii fiscalităţii.

Evident, aceste două realităţi nu trebuie să deturneze atenţia de la problema principală a sustenabilităţii sistemului public de pensii pe termen lung: tendinţa de îmbătrânire a populaţiei: dacă în 2014 ponderea populaţiei cu vârstă de cel puţin 65 de ani era de 16,7% din populaţia totală, în 2020 procentul va ajunge la 18%, în 2040 la 23%, iar în 2050 la aproape 27%.