Statele UE nu au reuşit să ajungă la un acord cu privire la lucrătorii detaşaţi

Reuniunea miniştrilor Muncii din UE, care se desfăşoară la Luxemburg, este un test crucial pentru metoda de negocieri în cadrul UE a preşedintelui francez Emmanuel Macron. După ce, în campania pentru alegerile prezidenţiale din Franţa, cele două extreme au atacat Europa pentru că permite dumpingul social, Emmanuel Macron a solicitat o înăsprire a reformei privind lucrătorii detaşaţi, atacând în special Polonia şi alte trei state din grupul de la Vişegrad (Ungaria, Cehia şi Slovacia), care susţin menţinerea statu quo-ului.

Poziţia liderului francez este sprijinită şi de Germania, Belgia, Luxemburg şi Olanda.

‘Discuţiile sunt despre corectitudine pe piaţa forţei de muncă. Sunt integral în favoarea libertăţii de mişcare dar trebuie organizată într-un mod echitabil…Piaţa internă se bazează pe reglementări, nu este o junglă’, a afirmat comisarul european pentru Afaceri sociale, Marianne Thyssen, cea cea a stat la originea reformei directivei europene privind lucrătorii detaşaţi, care datează din 1996.

Nu a existat un acord după prima sesiune în timpul căreia au vorbit pe acest subiect aproape toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Oficialii şi diplomaţii au apreciat, totuşi, că Estonia – ţara care asigură în prezent preşedinţia rotativă a UE – va oferi ulterior propuneri de compromis pentru a se ajunge la un acord.

Unul din subiectele cheie de dispută îl reprezintă sectorul transportului rutier, deoarece ţările din grupul de la Vişegrad, dar şi Spania şi Portugalia, sunt îngrijorate de consecinţele negative ale reformei asupra şoferilor lor.

Potrivit unor surse care au dorit să-şi păstreze anonimatul, în cazul şoferilor există posibilitatea unui compromis prin aplicarea fostei directive cu privire la remunerarea lucrătorilor detaşaţi, în sensul că şoferii vor primi salariul minim din ţara gazdă, însă nu şi primele, până la adoptarea unei reforme consacrate special sectorului transportului rutier.

Polonia, Cehia, România şi alte state din Europa de Est susţin că după deceniile de comunism ar trebui să li se permită să concureze cu salarii mai scăzute pentru a ajunge din urmă statele mai bogate din Europa Occidentală.

Un alt subiect sensibil este perioada maximă în care lucrătorii trimişi peste hotare pot munci înainte de a se supune reglementărilor legate de forţa de muncă din ţara gazdă. Miniştrii au respins oferta Estoniei de a stabili la 20 de luni perioada maximă, unele ţări au cerut cel puţin 24 de luni, altele maxim 12 luni.

O altă temă de dezbatere este remuneraţia exactă a lucrătorilor detaşaţi, companiile profitând de diferenţele salariale existente între Europa de Est şi Europa Occidentală.

Obiectivul major al revizuirii regulilor europene care reglementează detaşarea lucrătorilor, un sistem care permite europenilor să muncească în altă ţara dar să cotizeze în ţara de origine, este să aibă un salariu egal, la muncă egală, la acelaşi loc de muncă.

Directiva din 1996 specifică doar că lucrătorii detaşaţi trebuie să primească cel puţin salariul minim din ţara gazdă. Însă odată cu extinderea Uniunii Europene spre Est, şi adăugarea a 10 noi state cu niveluri de viaţă şi salarii mai mici a bulversat datele, antrenând o concurenţă neloială între companii precum şi dumping social.

Prin revizuirea directivei, Executivul european vrea ca toate regulile valabile pentru lucrătorii locali să se aplice şi celor detaşaţi, de exemplu dacă ţara de origine permite acordarea unui spor de frig, de penibilitate, de vechime, a celui de al 13-lea salariu, toate aceste bonusuri ar urma să fie acordate şi lucrătorilor detaşaţi.