Statul român s-a îmbogățit cu peste 2 miliarde de euro în trei luni, dar nu se poate atinge de niciun ban. Situația Petromidia

Adaugă-ne ca sursă preferată

Vedeta incontestabilă a Bursei de Valori București este, în ultimul timp acțiunea RRC – Rompetrol Rafinare Constanța, compania controlată de grupul Rompetrol (KazMunaygas International), care administrează, printre altele, Petromidia, cea mai mare rafinărie din România, cu 5,5 milioane de tone pe an capacitate.

Pe fondul situației globale, în care marjele de rafinare s-au decuplat de prețurile oricum ridicate ale petrolului și au explodat pur și simplu, pe fondul crizei carnburanților, interesul investitorilor s-a îndreptat spre RRC, ceea ce s-a vâzut în creșterea rapidă a cotațiilor bursiere.

Cotația acțiunii RRC a crescut cu 1.600% în acest an, creterea fiind vizibilă mai ales din vară încoace. În iulie, acțiunea RRC era cotată la 0,08 lei. Acum costă 1,16 lei, deci de 15 ori mai mult. Interesul este uriaș, în condițiile în care free-floatul RRC (acțiunile disponibile la tranzacționare) este extrem de mic. Zile la rând, cotația RRC a crescut cu 14-15%, iar acum practic acțiunea nu are practic ASK, deci nimeni dintre cei care au acțiuni tranzacționabile nu vrea să le vândă, dar foarte mulți vor să cumpere.

Pe de altă parte, investitorii se așteaptă ca RRC să arate rezultate foarte bune în raportul pe 9 luni, care va fi prezentat la finalul lunii viitoare, în condițiile în care rezultatele la nivel de grup au fost bune, iar Petromidia este cel mai important activ al grupului.

Statul român deține 44,7% din acțiunile RRC (controlul este de la KMG International, controlat de compania națională de petrol și gaze a Kazahstanului), după o lungă odisee, în care datorii instorice au fost convertite în obligațiuni în favoarea statului, achitate parțial la scadență, parțial convertite în acțiuni în favoarea statului.

La valoarea de azi, pachetul de acțiuni al statului român la RRC este de aproape 14 miliarde de lei, deci, grosier, peste 2,5 miliarde de euro. De care poate dispune oricum dorește, iată de ce.

În 2013, când în sfârșit s-a tranșat toată povestea cu datorii istorice și conversii, a fost semnat un memorandum de înțelegere între Statul Român și The Rompetrol Group (deținut de grupul kazah KazMunayGas). Atunci s-a înființat fondul româno-kazah de investiții în energie și, tot acolo s-a specificat că statul poate să scoată la vânzare un pachet de 26,7% din acțiunile RRC (pachetul de 44,7%), kazahii obligându-se să plătească 200 de milioane de dolari. Adică foarte puțin comparativ cu valoarea de acum.

Ei bine, acordul a luat sfârșit anul trecut, fără ca acest lucru să se întâmple, deci statul român deține, prin Ministerul Energiei, integral pachetul de 44,7%, care acum valoarează peste 2,5 miliarde de euro, la cotația de azi a acțiunii, de care poate dispune cum dorește.

În condițiile în care bugetul de stat aleargă acum după orice resursă disponibilă, se pune întrebarea de ce nu ar putea fi scos la vânzare, pe piața de capital, un pachet minoritar din acel pachet la rândul lui minoritar, dar mare, în condițiile acestei explozii a prețului, care ar aduce resurse suplimentare bugetului.

Asta în condițiile în care nimeni nu poate garanta că acest preț al titlului RRC se va menține și în viitor, pe fondul evoluțiilor internaționale (este posibil ca aceste cotații amețitoare la carburanți să mai și scadă) dar și a evoluției societății – totuși Petromidia a funcționat ani de zile pe pierderi, pe care trebuie să le acopere, este îndatorată la acționarul majoritar, etc.

Statul român și-a anulat însă pratic această posibilitate.

În mai, PSD a elaborat un proiect de lege prin care s-a interzis vânzarea acțiunilor deținute de stat la companii și societăți naționale, precum și la instituții de credit, până la 31 decembrie 2027. Legea a trecut și este acum în vigoare.

Din acest motiv, Guvernul nu poate vinde nici măcar o acțiune din pachetul care acum costă 2,5 miliarde de euro, de 15 ori mai mult decât acum trei luni – și nu știm cât timp va mai costa atât – în condițiile în care se tot înmulesc discuțiile despre o nouă creștere de taxe pentru a susține bugetul.