Strigăt de ajutor al corporatiştilor Franţei pentru reformarea economiei

Adaugă-ne ca sursă preferată

Mai mulţi politicieni germani au cerut recent preşedintelui francez François Hollande să intensifice ritmul reformelor economice, dar ministrul german de Finanţe Wolfgang Schauble i-a sărit în ajutor, afirmând că este greşit să numeşti a doua mare economie a Europei drept „bolnavul” regiunii.

Şefii celor mai mari companii din Franţa nu sunt însă de acord. În ultimele câteva săptămâni, un strigăt extraordinar de ajutor a venit din partea directorilor generali, care au avertizat că economia franceză a deviat periculos de mult de la traseu.

Într-un interviu acordat revistei l’Express, directorul general al grupului de servicii financiare Axa, Henri de Castries, a avertizat că Franţa pierde rapid teren, nu doar în raport cu Germania dar şi faţă de majoritatea vecinilor europeni.

„Există un risc major ca în 2013 şi 2014 ca Franţa să rămână în urma unor ţări ca Spania, Italia şi Marea Britanie”, a spus Castries.

Un raport realizat de un veteran al lumii corporatiste, Louis Gallois, la comanda Guvernului, publicat la începutul acestei luni, cere „un tratament şoc” pentru refacerea competitivităţii franceze.

La sfârşitul lunii octombrie, 98 de directori generali au publicat o scrisoare deschisă adresată lui Hollande în care avertizează că nivelul cheltuielilor publice, de 56% din PIB, este cel mai ridicat din Europa şi „nu mai este suportabil”.

Scrisoarea a fost semnată practic de directorii generali ai tuturor marilor companii franceze, cu puţine excepţii, între care Electricite de France, la care statul deţine participaţie de control.

Avertismentul este neobişnuit pentru mediul corporatist francez, care a avut tendinţa de a face lobby în spatele scenei şi să evite criticile publice la adresa guvernului. Faptul nu este suprinzător, având în vedere că directorii generali au fracventat în general aceleaşi şcoli ca politicienii de top ai ţării şi deseori au lucrat la Guvern înainte de a intra în afaceri.

De Castries a fost coleg de clasă cu Hollande la Ecole Nationale d’Administration, în timp ce Serge Weinberg, preşedintele grupului farmaceutic Sanofi, semnatar al scrisorii, a lucrat cu ministrul de Externe socialist Laurent Fabius.

Problemele reclamate de mediul de afaceri nu sunt noi. Taxele şi contribuţiile sociale necesare pentru susţinerea cheltuielilor guvernamentale mari au erodat profitabilitatea companiilor.

De Castries a arătat în interviu că, în medie, contribuţiile plătite de compania sa pentru fiecare angajat sunt de peste două ori mai mari decât salariile nete ale acestora.

Costurile pentru forţa de muncă din Franţa sunt pe locul al doilea ca mărime în Europa, după cele din Belgia, companiile fiind împovărate de o legislaţie a muncii rigidă şi complicată.

Nu este astfel surprinzător că marjele operaţionale ale companiilor franceze au scăzut cu aproape 40% în ultimul deceniu, iar cele ale companiilor din Germania, unde au fost aplicate reforme pe piaţa muncii, au crescut în aceeaşi măsură.

Cu o Europă aflată în criză economică, francezii culeg cele mai amare rezultate. Companiile concediază angajaţi, împingând şomajul la peste 10%, cel mai ridicat nivel din ultimii 13 ani, aproape dublu faţă de cel din Germania.

După trei trimestre de stagnare, economia Franţei pare că se îndreaptă spre recesiune.

În acest timp, criza a obligat alte guverne europene, din Italia de exemplu, să aplice reforme mult timp amânate. Aşa cum se arată în raportul lui Gallois, Franţa a devenit deconectată de la realităţile economice.

Gallois a făcut 22 de recomandări, inclusiv reducerea taxelor pe forţa de muncă cu 30 miliarde de euro, relaxarea legislaţiei muncii şi ridicarea interdicţiei aplicate exploatării gazelor de şist.

Guvernul lui Hollande nu a răspuns la majoritatea recomandărilor, dar a anunţat că va introduce facilităţi temporare pentru reducerea costului forţei de muncă, care vor totaliza 20 de miliarde de euro în trei ani.

Şefii de companii nu au fost impresionaţi, afirmând că soluţiile temporare nu vor reduce, structural, costul forţei de muncă.