„Succesul” Finanţelor pe pieţele internaţionale: Statul s-a împrumutat mai scump decât un american de rând

„Tovarăşi, avem cu toţii o datorie: datoria pubică!” – zicere contemporană.

Ministerul de finanţe a făcut o emisiune de obligaţiuni pe pieţele externe de de două miliarde de dolari. Un miliard în titluri pe 10 ani, la un randament de 5,021%, şi un miliard împrumutaţi pe 30 de ani, la un randament de 6,258%.

Finanţele ne anunţă că am trecut, astfel, în categoria ţărilor mature, prin faptul că ne-am împrumutat pe 30 de ani – vârsta pe care o vor avea copiii născuţi în 2014 la momentul la care aceste obligaţiuni vor ajunge la scadenţă.

„România a emis, pentru prima oară în istoria sa, obligaţiuni în dolari pe piaţa externă pe 30 ani. România trece astfel în categoria economiilor emergente mature, a căror datorie este finanţată pe piaţa liberă pe maturităţi lungi, semn al creşterii încrederii investitorilor în fundamentele şi perspectivele economiei româneşti şi al predictibilităţii politicii economice”, se arată în comunicatul de presă al MFP.

Enache Jiru, secretar de stat în Minister, ne spune că „a fost un mare succes”.

Dar până la scadenţă, contribuabilii români vor plăti, în total, în urma acestui „mare succes”, dobânzi de 2,38 de miliarde de dolari pentru ca Finanţele să construiască această curbă a datoriilor. Cu totul, trebuie să plătim 4,38 de miliarde de dolari înapoi creditorilor, pentru ca statul să facă autostrăzi, şcoli, spitale, ca până acum, şi să plătească salariile bugetarilor şi pensiile, cheltuieli pentru care nu le acoperă din încasările din taxe.

La împrumutul pe 10 ani, randamentul plătitit investitorilor este de 5,021%. Asta înseamnă dobânzi de 50,2 milioane de dolari în fiecare an. Obligaţiunile pe 30 de ani poartă un randament de 6,258%. În cei treizeci de ani, mai mult decât are România post-revoluţionară în acest moment, dobânzile cumulează 1,87 de miliarde de dolari, adică 62,6 milioane de doari pe an. În fiecare an, pentru succesul înregistrat de Finanţe, cetăţenii vor plăti dobânzi de 110,8 milioane de dolari. Toată datoria nouă făcută înseamnă câte 230 de dolari pe capul fiecărui cetăţean de pe teritoriul României.

Pentru a pune lucrurile în perspectivă, precizăm că un cetăţean american plăteşte 4,51%, dobândă fixă, pentru a se împrumuta pe 30 de ani pentru achiziţia unei locuinţe, mult mai puţin decât plăteşte statul român. Obligaţiunile de stat nu altă garanţie decât promisiunea statului emitent că le va plăti la scadenţă. Însă, aceaste promisiuni, venite de la state ca cel român, se pot dovedi scump de finanţat, din moment ce piaţa nu te percepe ca fiind foarte sigur, cel puţin nu la nivelul unui american mediu care îşi pune gaj casa.

Pentru că în niciun an de la declanşarea crizei economice şi financiare statul nu şi-a acoperit cheltuielile din veniturile la buget, s-a împrumutat. Aceste împrumuturi au făcut ca datoria publică să se tripleze ca procent în PIB din 2008, de la 13,4% la 37,9%.