Taifunul Haiyan, o bombă atomică meteorologică

Adaugă-ne ca sursă preferată

Fenomenul este denumit taifun dacă are loc în Pacificul de Vest sau în Oceanul Indian, cum este cazul lui Haiyan, iar dacă are loc în Caraibe și Marea Arabică atunci se numește uragan și, respectiv, ciclon, scrie luni ziarul El Pais în ediția electronică.

Cicloanele, termenul generic pentru aceste furtuni dezlănțuite, sunt clasificate în funcție de scara Saffir-Simpson în cinci categorii, în funcție de forța vânturilor și de potențialele pagube. Supertaifunul Haiyan este un ciclon din categoria 5, cea mai înaltă, cu vânturi maxime estimate la 315 kilometri pe oră și rafale care pot ajunge la până 380 de kilometri pe oră, potrivit Agenției japoneze de meteorologie și Centrului american de previziune a cicloanelor tropicale.

La punctul său culminant, intensitatea a oscilat — conform calculelor — la între 870 și 895 de hectopascali (hPa). Ar putea fi cel mai violent ciclon măsurat până acum. Recordul anterior îl deținea ciclonul Tip, din oceanul Pacific, cu 870 de hectopascali, înregistrați la 12 octombrie 1979, cu vânturi maxime estimate atunci la 305 de kilometri pe oră, potrivit Météo France.

În fiecare an, între lunile iunie și octombrie, insulele Filipine sunt măturate de circa 20 de furtuni puternice. La scară mondială, circa 80 de cicloane se formează anual în apele tropicale.

Ciclonul este un fenomen al mărilor calde: pentru a se dezvolta, este necesar ca apa oceanului să depășească 26 de grade. Uraganul își acumulează energia din căldura degajată de mare, iar după trecerea sa, apele se răcesc. Ciclonul exercită astfel rolul unei uriașe ‘valve de siguranță’ care evacuează excesul de energie acumulat de oceane în zonele tropicale.

Cicloanele au un diametru între 500 și 1.000 de kilometri, iar centrul lor este relativ calm și poartă denumirea de ‘ochiul urganului’. Când ajung deasupra unui continent, cicloanele slăbesc progresiv în intensitate, nu fără să provoace importante pagube ca urmare a ploilor și a vânturilor violente. Uraganele sunt însoțite de fenomene maritime foarte periculoase precum valurile provocate de vânt și care se deplasează la fel de repede ca ciclonul.

Nivelul mării poate crește cu mai mulți metri în înălțime. Este așa numita ‘maree a furtunii’ care provoacă inundații puternice. Traiectoria unui ciclon este urmărită de sateliți și face obiectul unei supravegheri internaționale coordonate de Organizația Meteorologică Mondială (OMM), care are centre la Miami, Tokyo și Honolulu.