Ţările BRICS vor lansa săptămâna viitoare propria lor bancă de dezvoltare

Înfiinţarea unei bănci cu un capital de 100 de miliarde de dolari care să finanţeze proiecte de infrastructură a fost propusă prima dată de liderii BRICS în 2012 însă până acum progresele au fost modeste din cauza neînţelegerilor cu privire la finanţare, management şi sediu central.

‘Chestiunea sediului central va fi decisă la nivelul şefilor de stat’, a declarat Siluanov adăugând că opţiunile sunt Shanghai (China) şi New Delhi (India). Liderii BRICS urmează să se întâlnească, în perioada 15-16 iulie, în oraşul brazilian Fortaleza.

Capitalizarea ‘Noii bănci de dezvoltare’ a fost un punct important de dispută însă Siluanov a confirmat că finanţarea va fi împărţită în mod egal, cu un total iniţial de 10 miliarde de dolari în numerar. Capitalul autorizat va fi majorat în timp la 100 de miliarde de dolari iar noua bancă va putea să demareze operaţiunile de creditare în 2016, a mai spus oficialul rus. Banca va fi deschisă şi altor ţări care sunt membre ale ONU însă partea ţărilor BRICS nu va scădea sub pragul de 55%, a indicat Siluanov.

Pe lângă crearea unei bănci de dezvoltare, liderii BRICS vor semna săptămâna viitoare un acord cadru pentru celălalt proiect al grupului, un fond de 100 de miliarde de dolari destinat stabilizării pieţelor valutare. ‘Am ajuns la un acord că, în condiţiile actuale de volatilitate, este important pentru ţările noastre să aibă această rezervă pe lângă Fondul Monetar Internaţional’, a spus Siluanov.

China, deţinătoarea celor mai mari rezerve valutare din lume, va contribui cu 41 de miliarde de dolari la viitorul fond, Brazilia, India şi Rusia vor contribui fiecare cu 18 miliarde de dolari iar Africa de Sud cu cinci miliarde de dolari. ‘Va fi un mecanism care va putea reacţiona rapid la ieşirile de capital prin oferirea de operaţiuni swap în dolari’, a subliniat Siluanov.

Statele BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud) sunt responsabile pentru 20% din PIB-ul mondial însă până acum nu au reuşit să ajungă la un numitor comun care să le permită să-şi utilizeze puterea economică în influenţă politică.