TEST DRIVE: Hyundai i30 1.6 Gdi A6

La capitolul design, pot spune ca Hyunday i30 mă convinge, este o maşină reușită din acest punct de vedere, deși gurile rele spun că liniile de design vor să atragă mai mult publicul feminin. Dar din câte știu femeilor nu le plac liniile drepte, ci mai degraba linii rotunjite, ceea ce la i30 nu e cazul. În fine, până la urmă frumusețea, chiar și a unei mașini, este subiectivă.

Așadar, Hyundai i30 nu are un interior uriaş și e lesne de înteles de ce, fiind o maşină din categoria compactelor. Portbagajul are 378 de litri, suficient de mare sa incapa un căruț de copii și una, chiar două, genți de dimensiuni medii. Pasagerii din spate au loc suficient la cap, umeri şi genunchi, dar doar doi vor putea circula la un drum lung în i30 în condiţii decente, și anume cei din față care au scaunele astfel croite încât să nu pară să aibă şezutul prea scurt. Sunt confortabile la drum lung iar poziţia de conducere este joasă şi plăcută pentru şofer.

În ceea ce privește motorizarea de pe modelul testat, am avut parte de un motor de 1.6 litri, 135 CP şi 164 Nm cuplu maxim. Toate bune și frumoase până la cutia de viteze automată. Cutie în şase rapoarte care, din păcate, nu este cea mai bună soluţie pentru acest motor. De ce? Este enorm de … „puturoasă”… nu trage, nu fuge, nu e dinamică, este lentă în reacţii şi schimbarea treptelor.  … și lista poate continua pe această idee. Nu mă întelegeți greșit, experienţa la volanul lui i30 este una plăcută, liniștită, nu îți dă dureri de cap în oraş sau aglomeraţie şi contribuie la confortul total pe care îl oferă această maşină. Dar cam atât. De aceea, cam jumate din perioada testului am preferat să conduc mașina pe modul manual pentru a simți cei 135 de cai de sub capotă. Și nu a fost tocmai ușor, și asta pentru că din câte mi-am dat seama i30-ul cu 1,6 litri este o mașină de turație. E destul de nervoasă de pe la 3000-3500 rpm și în treapta a 2 și a 3-a. După se domolește și parcă nu mai vrea sa mănânce carbuni.

Ceea ce vreau eu să spun este că, în linii mari, propulsorul este unul corect pentru i30, dar avântul său este tăiat de transmisie. Dacă vrei șă faci o depășire e bine să te gândești de două ori înainte, însă cu timpul te obișnuiești cu timpii de reacţie ai cutiei pentru a conduce cât de cât dinamic. Mare păcat de motor și cei 135 de cai, cutia strică toată distracţia pe care acest propulsor ar putea să o ofere pe i30.

Desigur, consumul nu are o valoare foarte bună, în ciuda butonului ECO drive, iar cauza este … ați ghicit … cutia. Consumul mixt pe durata testului a fost de 8% pentru 100 km parcurşi.

Un alt lucru care ar fi putut fi absolut genial la această mașină ar fi fost direcția. Partea de confuzie generală este dată de un mic buton de pe volan prin care şoferul poate alege unul din cele trei moduri de funcţionare a direcţiei – Comfort, Normal şi Sport. Problema este că diferențele între cele 3 nu prea există, deși direcția este asistată electric. În cele din urmă, mai mult auto-indus, vei fi tentat să folosești mai mereu modul Sport. Dar atenție, pe acest mod direcţia lui i30 este ușor lipsită de precizie, feedback-ul către şofer este fals şi există o neconcordanţă destul de mare între cum vrei să abordezi un viraj cu maşina şi ce transmite de fapt volanul către roţi. Este enervant să descoperi că direcţia este prea moale, prea artificială în relaţia cu tine, să selectezi modul Sport şi lucrurile să nu se îmbunătăţească aşa cum numele Sport o cere.

În rest, mașina este foarte confortabilă şi cel mai important extrem de silenţioasă la amortizarea denivelărilor. Iar prețul pentru versiunea testată este de 15.120 de euro cu TVA inclus și prima de casare.

În concluzie, Hyundai i30 este per total o maşină de familie bună, reușită care arată bine atât la exterior cât și la interior și care te invită să conduci responsabil și preventiv.