Turcia vrea să îşi majoreze exporturile de gaze spre UE dacă blocul comunitar îi garantează o anumită cerere

Adaugă-ne ca sursă preferată

De asemenea, Turcia vrea să ocolească orice schimburi complicate pe care blocul comunitar le sugerează pentru a evita gazele ruseşti.

Europa vrea să îşi asigure livrări alternative de gaze, care să înlocuiască gazele ruseşti care tranzitează prin Ucraina. Unele opţiuni ar putea implica gazele naturale din Azerbaidjan vândute Turciei, care să fie redirecţionate spre Europa şi înlocuite de livrări suplimentare de gaze naturale ruseşti pe piaţa turcească. Turcia este interesată în special în majorarea exporturilor via Bulgaria.

„Am nevoie de această garanţie din partea voastră, 10 ani, 15 ani, indiferent, trebuie să ne daţi ceva”, a declarat Alparslan Bayraktar în interviul pentru Bloomberg, descriind drept „complicată” sugestia europenilor privind schimbul de gaze naturale.

„Toate aceste discuţii se poată fără a şti care este capacitatea şi piaţa. Ceea ce avem nevoie este o creştere a capacităţii interconexiunii dintre Turcia-Bulgaria”, care în prezent poate primi doar aproximativ jumătate din cantitatea de şapte miliarde metri cubi pe an pe care, din punct de vedere tehnic, Turcia o poate furniza”, a adăugat Alparslan Bayraktar.

Potrivit sursei citate, autorităţile de la Ankara ar putea colabora cu Socar, compania energetică naţională din Azerbaidjan, pentru a creşte livrările de gaze până la 10 miliarde metri cubi pe an, dar vrea garanţii cu privire la nivelul cererii Europei.

Aceste declaraţii scot în evidenţă efortul diplomatic necesar pentru a înlocui livrările de gaze ruseşti spre Europa, în condiţiile în care agenda cumpărătorilor nu este întotdeauna aliniată cu cea a vânzărilor de gaze.

Bayraktar a arătat spre acorduri precum cel convenit anul trecut de Turcia cu Bulgaria, privind importul unei cantităţi de până la 1,5 miliarde metri cubi de gaze naturale lichefiate şi re-exportul acestora spre vest, drept o soluţie mai „flexiblă”. Însă asta ar putea ridica semne de întrebare la Bruxelles, unde autoritatea de reglementare în domeniul concurenţei analizează acordul respectiv pe fondul temerilor că este unul care limitează competiţia.

În paralel, Bulgaria, care conform acordului convenit anul trecut, trebuie să plătească aproape 500.000 de dolari pe zi pentru a avea acces la reţeaua de gaze din Turcia, este interesată să renegocieze acordul, pentru a permite unei terţe părţi să utilizeze drepturile sale, din cauza costurilor ridicate.

Obiectivul Turciei este acela de a deveni un hub regional de gaze naturale şi în acest sens a investit puternic în noi facilităţi de stocare şi lichefiere a gazelor naturale precum şi în explorarea şi producţia de gaze în Marea Neagră. Chiar dacă este în continuare dependentă aproape în întregime de importuri pentru acoperirea necesităţilor interne de gaze, Turcia a semnat anul trecut mai multe contracte de export cu România, Republica Moldova şi Ungaria pentru cantităţi mici de gaze.

În timp ce Europa încearcă să renunţe la gazele naturale ruseşti, după invazia din Ucraina, Moscova rămâne cel mai mare furnizor de gaze al Turciei, în contextul în care Ankara vrea să îşi echilibreze relaţiile cu ambele părţi implicate în conflict. Alparslan Bayraktar a precizat că, în vara anului trecut, Turcia şi Rusia au negociat „preţuri speciale” la gazele naturale care sunt independente de formula obişnuită de calcul prevăzută în contractul semnat de grupul rus Gazprom şi firma Botas din Turcia. Fără a dezvălui care sunt aceste preţuri, Bayraktar a spus că: „în funcţie de condiţiile de pe piaţă, de cantităţile de consum şi de importuri, uneori vânzătorul, alteori cumpărătorul poate face diferite sugestii”.