UE către Marea Britanie: Dorim să vă păstrăm în familia europeană, dar nu cu orice preţ

Promisiunea actualului premier David Cameron de a organiza, dacă va fi reales, un referendum asupra rămânerii Marii Britanii în UE stârneşte nelinişti în statele blocului comunitar, a căror disponibilitate de a face Londrei concesii în ceea ce priveşte revizuirea tratatelor europene este foarte limitată, mai ales atunci când este vorba despre sacrosancta libertate de circulaţie.

De altfel, şi preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a evocat săptămâna trecută posibile modificări ale tratatelor europene, însă a exclus orice compromis faţă de libertatea de circulaţie.

Dar imigraţia este singurul subiect care a animat o campanie electorală altfel destul de anostă. Sub presiunea formaţiunii antieuropene UKIP şi a aripii eurosceptice din propriul partid conservator, premierul David Cameron doreşte să restrângă acest flux migrator prin măsuri cum ar diminuarea prestaţiilor sociale de care pot beneficia imigranţii. Anul trecut, soldul migrator net (diferenţa dintre sosirile şi plecările imigranţilor) a fost de 298.000 de persoane, cel mai ridicat din anul 2005 şi foarte departe de ţinta de ‘câteva zeci de mii’ promisă de conservatori în anul 2010.

Deşi studiile arată că imigranţii aduc Marii Britanii venituri superioare costurilor pe care ei le generează, unele regiuni se simt depăşite de afluxul străinilor, mai ales la capitolul serviciilor publice. Drept urmare, atât conservatorii, cât şi principalii lor adversari, laburiştii, intenţionează să interzică accesul imigranţilor la prestaţiile sociale, conservatorii pentru o perioadă de patru ani, iar laburiştii pentru doi ani. Cât despre UKIP, acesta cere interzicerea completă a accesului în ţară al imigranţilor necalificaţi timp de cinci ani şi plafonarea la 50.000 pe an a numărului imigranţilor calificaţi.

Sondajele publicate până în prezent arată diferenţe nesemnificative între cele două principale forţe politice, conservatorii lui David Cameron şi laburiştii lui Ed Miliband, acesta din urmă împotrivindu-se părăsirii blocului comunitar. În eventualitatea în care conservatorii ar reuşi totuşi să se detaşeze, problema unei posibile ieşiri a Marii Britanii din UE ar urma să domine agenda Consiliului European din luna iunie, fiind de prevăzut că atunci premierul Cameron, reinstalat în fruntea unui nou guvern, îşi va prezenta condiţiile.

Dar mulţi analişti împărtăşesc îndoielile manifestate de opinia publică asupra determinării Marii Britanii de a se detaşa de Uniunea Europeană, având în vedere mai ales implicaţiile economice negative ale ieşirii din UE, cum ar fi pierderea poziţiei privilegiate a City-ului londonez.

Dacă se va ajunge totuşi la referendumul promis de Cameron, acesta se va reduce probabil la o dezbatere de genul ‘imigraţie versus locuri de muncă‘, anticipează Mats Persson, directorul centrului de analiză Open Europe. Marea Britanie priveşte relaţia cu UE ‘sub forma unei tranzacţii în termeni de cost-beneficiu’, nicidecum sub aspect emoţional, a subliniat acesta în timpul unei dezbateri desfăşurate recent la Bruxelles.

Între timp, statele est-europene, de unde sute de mii de imigranţi au plecat în Marea Britanie în căutarea unui loc de muncă, urmăresc acest scrutin cu o atenţie specială. ‘Fiul meu lucrează într-o bancă la Londra şi are cetăţenia britanică. Dar pentru mine va fi mai greu să merg acolo. Amintirea cozilor (pentru vize n.red.) din faţa ambasadei britanice mă face să tremur’, declară agenţiei France Presse o traducătoare din Sofia.