UE ezită în cazul Ucrainei

UE bate pasul pe loc în ce priveşte criza din Ucraina. Până în prezent, nu a putut să decidă nici sancţiuni împotriva regimului de la Kiev şi nu a pus în vedere nici ajutoare concrete în schimbul unor reforme proeuropene, de felul celor vag propuse de reprezentanta pentru politică Externă a UE, Catherine Ashton. Baronesa britanică, reîntoarsă săptămâna trecută din cea de-a doua sa călătorie la Kiev, s-a mulţumit să declare la Bruxelles: „Suntem gata să sprijinim procesul dialogului. În plus, suntem dispuşi să sprijinim reforme prin ajutoare economice. Discutăm în acest scop cu numeroase ţări şi instituţii”. Ashton nu a oferit în plus niciun detaliu, dar UE reclamă pentru sine meritul de a fi obţinut prin presiunile făcute demisia guvernului de la Kiev, stoparea violenţelor împotriva demonstranţilor şi iniţierea unor negocieri între putere şi opoziţie, scrie Deutsche Welle. 

Totuşi, din punct de vedere politic, realizările pe care UE le reclamă nu schimbă prea mare lucru. Şeful diplomaţiei germane, Frank-Walter Steinmeier, apreciază că demonstraţiile de la finele săptămânii trecute constituie „dovada că oamenii din Ucraina nu se vor mulţumi cu şubrede compromisuri, iar încercarea preşedintelui Ianukovici, de a trage de timp, nu oferă perspectiva unei soluţii politice”. De aceea, Steinmeier a cerut în cadrul reuniunii miniştrilor de Externe europeni, ce s-a desfăşurat la Bruxelles, modificări ale Constituţiei ucrainene, în aşa fel încât să fie întărite prerogativele guvernului şi parlamentului, în dauna celor prezidenţiale. Despre eventuale sancţiuni, şeful diplomaţiei germane nici n-a vrut să vorbească, cel puţin pentru moment. Omologul său suedez, Carl Bildt a explicat însă presei: „Pentru moment mizăm mai mult pe zăhărel şi mai puţin pe bici, iar metoda zăhărelului necesită mai mult timp”. Oficialul a adăugat însă că UE are pe termen lung cele mai puternice instrumente în mână pentru a putea influenţa viitorul Ucrainei. Iar la sancţiuni se va ajunge cel târziu când se vor constata „represiune sau oprimare violentă”.

Pentru moment, UE mizează în majoritate pe noi misiuni de mediere şi pe oferte de sprijin economice, menite să elibereze Ucraina din braţele Rusiei. Dar faptul că până acum nu s-a ales nimic din anunţatul pachet de ajutoare americano-european se datorează în mare parte şi derapajului verbal de care s-a făcut vinovată viceministra de Externe americană Victoria Nuland. Aceasta s-a plâns în cadrul unei convorbiri telefonice, interceptată şi postată ulterior pe youtube, în termeni mai puţini diplomatici, că UE este prea moale în relaţiile cu puterea de la Kiev. Cel târziu de atunci se ştie la Bruxelles ce cred despre UE partenerii de dincolo de ocean.

Miniştrii de Externe europeni au reuşit cel puţin să cadă de acord la Bruxelles asupra relansării relaţiilor cu Cuba. Spre deosebire de SUA, UE îşi normalizase cu mulţi ani în urmă, în linii mari, relaţiile cu statul insular. Dar după ce guvernul de la Havana a decis, în 2004, o serie de măsuri împotriva dizidenţilor, relaţiile bilaterale au traversat o nouă perioadă de îngheţ. Acum însă, UE vrea să încheie cu Cuba un „acord pentru dialog politic şi cooperare”. Dar această ofertă, UE nu vrea să fie înţeleasă cu un dezinteres implicit pentru capitolul respectarea drepturilor omului. Schimbarea de atitudine faţă de statul din Caraibe se datorează Spaniei şi mai apoi Olandei. Cum va reacţiona Cuba la această ofertă nu se ştie de pe acum dar Catherin Ashton a declarat că speră într-un răspuns pozitiv.