Uniunea Europeană încearcă să stăvilească valurile de imigranţi

”Presiunea migratorie nu încetează să crească”, a afirmat joi ministrul leton de interne, Rihards Kozlovskis, la sosirea sa la Bruxelles pentru a prezida o reuniune cu omologii săi europeni.

Potrivit ultimelor date furnizate de Frontex, agenţia europeană pentru supravegherea frontierelor, numărul cazurilor de traversare ilegală a frontierei s-a triplat, de la 100.000 la 274.000, între 2013 şi 2014.

Situaţia nu încetează să se degradeze la sud şi la est. Într-un an, traversările ilegale şi cererile de azil în zona Mediteranei centrale către Italia practic au crescut de patru ori, respectiv de la 45.000 la 174.000. Ele s-au dublat în zona Mediteranei orientale, ajungând la 50.000 de sosiri, şi au crescut de la 20.000 la 37.000 în Balcani, la frontiera dintre Ungaria şi Serbia.

UE are cele mai mari dificultăţi în gestionarea acestui fenomen, din cauza lipsei de solidaritate între state în ce priveşte problema primirii de imigranţi şi solicitanţi de azil. Acest fapt face jocul unor mişcări extremiste xenofobe, în măsură acum să influenţeze politicile.

Încet-încet, porţile pentru solicitanţii de azil se închid în UE: Danemarca şi-a înăsprit regulile, Belgia şi-a redus numărul centrelor de primire, Germania şi Suedia anunţă că sistemele lor sunt ”într-o dificultate foarte mare” din cauza unui aflux de solicitanţi de azil veniţi din Kosovo, a indicat un diplomat european.

Liderii europeni analizează toate posibilităţile pentru a bloca plecarea persoanelor candidate la imigraţie. Italia îşi îndeamnă partenerii la acţiune. Aproape 8.000 de imigranţi au debarcat pe ţărmurile sale de la începutul acestui an şi, potrivit şefului Frontex, francezul Fabrice Leandri, între 500.000 şi un milion de imigranţi sunt gata să se îmbarce de pe coastele libiene.

Cooperarea cu ţările de origine şi de tranzit este fundamentală. Turcia, devenită una dintre principalele ţări de tranzit, a acceptat să ia măsuri pentru a împiedica creşterea numărului de nave-fantomă plecate de pe coastele din apropiere cu frontiera siriană după ce la bordul lor s-au îmbarcat sute de pasageri.

Una dintre ideile analizate joi este tratarea solicitărilor de azil în ţările de tranzit. Misiunea ar putea fi încredinţată Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) sau Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţii (OIM), a explicat un diplomat. ”După ce este admisă o cerere, UE va accepta refugiatul pe teritoriul său. Problema este că toate acestea trebuie să se facă de bunăvoie ”, a adăugat el.

Germania şi Austria pledează pentru centre de primire în ţările Africii de Nord. ”Dar aceasta va lua timp”, a recunoscut ministrul german de interne, Thomas de Maiziere.

UE trebuie să fie dispusă să trateze cu lideri nefrecventabili pentru dezvoltarea unor astfel de cooperări. ”Nu trebuie să fim naivi. Faptul că noi cooperăm cu regimuri dictatoriale nu înseamnă că le şi legitimizăm. Dar trebuie să cooperăm acolo unde am decis să luptăm împotriva contrabandei şi a traficului cu fiinţe umane”, a declarat comisarul însărcinat cu acest dosar, Dimitris Avramopoulos.

Întărirea controalelor la frontiere este, de asemenea, o prioritate pentru combaterea ameninţării reprezentate de tinerii europeni radicalizaţi care pleacă să lupte în Siria şi în Irak, după care unii revin în ţara lor.

Posibilitatea efectuării de controale sistematice privind cetăţenii europeni în aeroporturi este şi ea în analiză. ”Ideea este de a defini criteriile de risc, dar trebuie ca ele să respecte drepturile fundamentale”, a explicat un diplomat european.