CSM sesizează CCR privind un conflict între puteri în cazul Şova

‘Preşedintele CSM solicită Curţii Constituţionale să constate existenţa unui conflict de natură juridică constituţională între menţionatele autorităţi publice, în măsură să împiedice autoritatea judecătorească să-şi îndeplinească atribuţiile constituţionale şi legale cu care a fost învestită, în vederea restabilirii ordinii constituţionale care trebuie să existe între autorităţile publice prevăzute în Titlul III din Constituţia României. Sesizarea Curţii Constituţionale a fost formulată în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. e) din Constituţia României, republicată, ale art. 34 şi următoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 24 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare’, se arată într-un comunicat al CSM, postat luni pe site-ul instituţiei.

În sesizare se aminteşte că, în 25 martie, pe ordinea de zi a Senatului a fost înscrisă cererea de încuviinţare a reţinerii şi arestării a senatorului Dan Şova şi că, supusă la vot, cererea a primit 79 de voturi pentru, 67 de voturi contra, iar 5 au fost anulate, apreciindu-se că nu a fost întrunit numărul de voturi necesar pentru încuviinţare, fiind avute în vedere dispoziţiile art. 173 din Regulamentul Senatului, în conformitate cu care hotărârile de acest gen se adoptă cu votul secret al majorităţii membrilor Camerei.

Autorul sesizării menţionează că art.76 din Constituţie – ‘Adoptarea legilor şi hotărârilor’ stabileşte reguli esenţiale ale procedurii legislative, iar potrivit alin. (1) legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere. De asemenea, precizează şi art. 67 din Constituţie care prevede condiţia de cvorum pentru desfăşurarea oricărei şedinţe a celor două Camere ale Parlamentului, astfel: ‘Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor’.

El susţine că, din prevederile art. 173 din Regulamentul Senatului, rezultă că asupra cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării acest for legislativ hotărăşte cu votul majorităţii membrilor săi, ceea ce înseamnă că asupra unei astfel de cereri se pronunţă printr-o hotărâre.

‘Cum situaţia cererilor de încuviinţare a reţinerii şi arestării nu se circumscrie ipotezei prevăzute la alin. (1) al art. 76 – neimplicând o hotărâre privind regulamentele Camerelor – şi nici vreuneia dintre celelalte situaţii pentru care Constituţia prevede că hotărârile se adoptă cu o majoritate absolută (ex. art. 95 alin. (1) sau art. 103 alin. (3) din Constituţie), este evident că majoritatea cerută de Constituţie pentru adoptarea hotărârii prin care se încuviinţează reţinerea şi arestarea este cea prevăzută la alin. (2) al art. 76 – votul majorităţii membrilor prezenţi’, se spune în document.

Şeful CSM subliniază că acest lucru rezultă şi din două decizii ale CCR, respectiv nr. 989/2008 şi nr. 990/2008, Curtea clarificând că numai acolo unde legea fundamentală prevede expres o majoritate absolută pentru adoptarea hotărârilor este permisă derogarea de la regula stabilită în art.76 alin. (2).

‘Prin urmare, reţinând că hotărârile prin care se încuviinţează reţinerea şi arestarea unui senator se adoptă cu votul majorităţii membrilor săi, Senatul a nesocotit dispoziţiile constituţionale consacrate la art. 76 alin. (2) din Legea fundamentală. Consecinţa directă a acestei încălcări a prevederilor constituţionale este chiar împiedicarea autorităţii judecătoreşti de a-şi exercita rolul constituţional. Conform art. 131 din Constituţie, ‘În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor’. Ordinea de drept nu poate fi înţeleasă în afara respectării supremaţiei Constituţiei. Or, dacă s-ar fi respectat cerinţa majorităţii voturilor membrilor prezenţi este evident că cererea privind încuviinţarea reţinerii şi arestării senatorului Dan Şova întrunea numărul necesar de voturi’, afirmă Tudose.

În opinia acestuia, chiar şi în condiţiile în care prevederile art. 173 din Regulamentul Senatului, deşi neconstituţionale prin perspectiva aceloraşi argumente care au fost expuse în deciziile Curţii Constituţionale anterior menţionate, nu au fost modificate în acord cu aceste decizii, regulile de interpretare a normelor de drept conduc la aceeaşi concluzie, respectiv că asupra cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării Senatul trebuie să se pronunţe cu majoritatea simplă a membrilor prezenţi.

‘Interpretarea normelor legale, în cazul dispoziţiilor contrare cuprinse în acte normative cu forţă juridică diferită se face prin aplicarea principiului priorităţii normei legale cu forţă juridică superioară, actele normative fiind aranjate, în funcţie de acest criteriu, într-o ierarhie foarte clară. În această ierarhie, supremaţia Constituţiei (denumită şi ‘Legea fundamentală’) este incontestabilă. Regulamentul Senatului este, în mod firesc, act normativ inferior Constituţiei ca forţă juridică. Orice interpret al legii este obligat să aplice, în cazul prevederilor contrare din acte normative, dintre care unele de nivel constituţional, iar altele inferioare acestui nivel normele cu forţă juridică superioară’, spune preşedintele Consiliului.

Marius Tudose subliniază că Senatul, chiar şi în condiţiile în care avea norme diferite în propriul regulament, era obligat să interpreteze corect şi conjugat toate dispoziţiile care reglementau problema majorităţii necesare pentru luarea hotărârii privind cererea de încuviinţare a reţinerii şi arestării unui membru al acestei Camere, prin prisma ierarhiei normelor legale şi a principiului priorităţii normelor cu forţă juridică superioară, care, în acest caz, sunt chiar dispoziţiile constituţionale.

‘Dacă ar fi interpretat corect normele aplicabile în cazul concret asupra căruia trebuia să se pronunţe, Senatul ar fi trebuit să constate că în cazul lui Dan Şova s-a exprimat în favoarea încuviinţării reţinerii şi arestării acestuia, un număr de voturi mai mare decât cel impus de actul normativ cu cea mai mare forţă juridică’, se mai arată în sesizare.

Marius Tudose mai susţine că Senatul nu a procedat la modificarea dispoziţiilor art. 173 din regulamentul acestei Camere, în sensul punerii în acord cu reglementarea constituţională, iar această omisiune este de natură să împiedice autoritatea judecătorească să-şi îndeplinească rolul constituţional.

‘În acest sens, cerinţa majorităţii calificate impusă de textul regulamentar ar putea fi invocată de către Senat în continuare pentru a împiedica adoptarea unei hotărâri de încuviinţare a reţinerii şi arestării în situaţia în care, în urma votului exprimat, ar fi îndeplinită condiţia majorităţii simple reglementată de art. 76 alin. (2) din Constituţie. Or, într-o astfel de situaţie, prin încălcarea prevederilor constituţionale, se ajunge la împiedicarea instanţelor de judecată/procurorului de a dispune asupra cererii de arestare/reţinerii în condiţiile prevăzute de lege prin prisma imperativului aplicării legii în activitatea de urmărire penală sau de judecată’, atrage atenţia şeful CSM.

Mai mult, el menţionează că Senatul nu a adoptat în acest caz o hotărâre prin care să admită sau să respingă cererea formulată de ministrul Justiţiei, forul legislativ arătând doar că s-a pronunţat prin vot secret asupra cererii, nefiind întrunit numărul de voturi necesar pentru încuviinţarea reţinerii şi arestării a unui senator.

‘Art. 67 din Constituţie stabileşte că Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni. Or, omisiunea Senatului de a adopta o hotărâre ca urmare a cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării nu poate echivala cu respingerea acesteia. O hotărâre de respingere a cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării ar fi trebuit adoptată cu o majoritate simplă din numărul senatorilor prezenţi la şedinţă. În ceea ce priveşte procedura de vot, potrivit art. 136 din Regulamentul Senatului, dacă în sala de şedinţă nu se află majoritatea senatorilor, preşedintele amână votarea până la întrunirea cvorumului legal’, se mai precizează sesizare.

Marius Tudose afirmă că omisiunea Senatului de a adopta o hotărâre este de natură a înlătura acest act de decizie de la exercitarea oricărei căi de atac ori forme de control.

‘Faptul că Senatul a transmis o simplă comunicare, care nu echivalează eu o hotărâre, constituie în fapt un refuz de soluţionare a cererii formulate de ministrul Justiţiei cu privire la încuviinţarea reţinerii şi arestării senatorului Dan Şova, aspect care situează în mod clar Senatul în conflict juridic de natură constituţională cu autoritatea judecătorească’, mai spune şeful CSM, care apreciază că astfel se încalcă principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.

El cere CCR dispunerea măsurilor pe care le va socoti necesare şi utile pentru restabilirea ordinii constituţionale şi a echilibrului care trebuie să existe între autorităţile statului şi, în concret, a măsurilor pe care trebuie să le adopte Senatul astfel încât orice cerere transmisă de ministrul Justiţiei de încuviinţare a reţinerii şi arestării unui membru al acestei Camere să fie soluţionată cu respectarea dispoziţiilor constituţionale.

Tot în legătură cu acest caz, CCR a fost sesizată de preşedintele Klaus Iohannis şi PNL, ambele contestaţii urmând a fi analizate în 8 aprilie.