Urșii din pădurile și orașele României pot răsufla ușurați. Președintele Nicușor Dan a trimis la reexaminare proiectul de lege privind combaterea atacurilor urșilor asupra oamenilor și bunurilor acestora

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Legea supusă reexaminării urmăreşte un obiectiv legitim şi esenţial: protejarea vieţii şi integrităţii persoanelor şi reducerea pagubelor produse de urşi. Tocmai importanţa acestui obiectiv impune însă un mecanism care să fie, simultan, eficient pentru comunităţi, aplicabil în teren, verificabil de autorităţi şi compatibil cu obligaţia de protecţie strictă a speciei. În forma transmisă la promulgare, unele dintre soluţii nu oferă garanţiile operaţionale necesare pentru atingerea acestui echilibru, motiv pentru este necesară reexaminarea legii. (…) Repartizarea unui număr de exemplare pe fonduri cinegetice nu indică, prin ea însăşi, care animale trebuie vizate pentru reducerea reală a conflictelor. Pentru ca măsura letală să contribuie efectiv la siguranţa comunităţilor, recoltarea preventivă ar trebui să prioritizeze exemplarele habituate, cu comportament conflictual documentat ori care frecventează repetat zonele locuite, iar selecţia să fie fundamentată pe date locale şi pe analiza alternativelor neletale rezonabile”, se arată în cerea de reexaminare înaintată Parlamentului de Nicuşor Dan, relatează Agerpres.

Potrivit sursei citate, o cotă numerică nu ar trebui să funcţioneze ca un obiectiv obligatoriu de realizat şi nici ca o formă de vânătoare orientată de valoarea trofeului. Şeful statului solicită, de asemenea, reanalizarea nivelurilor de prevenţie stabilite pentru anii 2026 şi 2027.

„Punctul 1 al articolului unic din legea supusă reexaminării stabileşte pentru anul 2026 un nivel de prevenţie de 859 de exemplare de urs brun şi un nivel de intervenţie de 110 exemplare, iar punctul 7 al articolului unic din legea supusă reexaminării (…) prevede aplicarea corespunzătoare a aceloraşi dispoziţii şi în anul 2027. Rezultă că aceleaşi niveluri şi aceeaşi repartiţie pe fonduri cinegetice urmează să fie utilizate în doi ani succesivi, fără o evaluare obligatorie intermediară. O cotă adecvată pentru un anumit an nu poate fi prezumată automat ca fiind adecvată şi pentru anul următor. Situaţia populaţiei se modifică prin recoltările legale, mortalitatea naturală şi accidentală, braconaj, reproducere, schimbări de distribuţie şi deplasări între fonduri”, se menţionează în solicitare.

Preşedintele subliniază că legea supusă reexaminării aprobă un plafon naţional şi o repartiţie pe 528 de fonduri cinegetice, dar nu instituie un mecanism unic prin care autoritatea să cunoască, în timp real, numărul recoltărilor efectuate şi cota rămasă disponibilă.

„Ar fi necesară condiţionarea oricărei recoltări de înscrierea imediată într-un registru electronic naţional, administrat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi accesibil, potrivit competenţelor, autorităţilor de control şi gestionarilor. Pentru fiecare exemplar, registrul ar trebui să genereze un identificator unic şi să cuprindă cel puţin fondul cinegetic, data, ora şi coordonatele, temeiul recoltării, identitatea persoanelor responsabile, sexul şi categoria de vârstă estimată, documentarea foto-video şi prelevarea unei probe biologice. Înregistrarea ar trebui realizată într-un termen foarte scurt şi înainte de transportarea exemplarului din locul recoltării. Sistemul ar trebui să blocheze automat orice nouă recoltare după atingerea nivelului alocat fondului şi să notifice autoritatea. Legea ar trebui să stabilească expres obligaţiile de raportare, termenele, răspunderea pentru omisiuni sau raportări inexacte, consecinţele depăşirii cotei şi publicarea periodică a unor date agregate”, menţionează documentul.

Un alt articol pe care Nicuşor Dan îl doreşte reformulat este cel referitor la interdicţia de vânătoare privind femelele însoţite de pui.

„Protecţia femelelor cu pui este necesară, însă formularea aleasă condiţionează aplicarea interdicţiei de stabilirea unei vârste cronologice precise care, în mod obişnuit, nu poate fi determinată cu certitudine prin simpla observare a animalului în teren. Între un pui cu vârsta de un an şi nouă luni şi unul cu vârsta de doi ani şi câteva luni nu există o diferenţă morfologică certă, imediat observabilă de la distanţă. Dimensiunea şi conformaţia variază în funcţie de sex, nutriţie, anotimp şi condiţiile de habitat. Metodele care pot creşte precizia estimării vârstei presupun identificarea anterioară a individului, măsurători, analiză dentară ori investigaţii de laborator, incompatibile cu momentul în care vânătorul trebuie să decidă dacă execută focul. Respectarea unei interdicţii legale nu poate depinde de o estimare imposibil de verificat în timp real”, se arată în cererea de reexaminare.