Sotheby’s International Realty scoate la vânzare una dintre cele mai scumpe vile din București, evaluată la 4,6 milioane de euro

Această vilă fermecătoare în 1937 este amplasată în cea mai bună zonă rezidențială din București. Imobilul beneficiază de o grădină generoasă, una dintre cele mai mari din zonă, pe care sunt plantate conifere, ce creează vara o umbră răcoroasă și protejează fațada de strada principală.

Vila a fost consolidată integral în anul 2000 și reamenajată în 2018, cu înlocuirea tuturor instalațiilor. Imobilul este dotat cu finisări de cea mai bună calitate, între care piatră naturală și lemn masiv, armonizate cu mobilierul și soluțiile tehnologice de ultimă oră (încălzire în pardoseală, recirculare apă caldă menajeră, sisteme de control smart).

În reamenajarea interiorului, s-a ținut cont de caracteristicile originale ale casei, păstrându-se și punându-se în valoare detaliile de epocă: arcadele elegante, coloanele ornamentale, elementele de lemn masiv sculptat, ferestrele în stil venețian cu influențe maure, decorate cu vitralii pictate manual în stil Art Nouveau. Zona generoasă de recreere din exterior cuprinde spații de relaxare, foișor și loc de joacă pentru copii.

Anul de construcție a vilei se suprapune cu perioada de înființare a cartierului Primăverii. Proiectat de Octav Doicescu (1902-1981), unul dintre cei mai importanți arhitecți români din perioada interbelică, acest cartier se situa în prima parte a secolului trecut în afara Bucureștiului. Parcelarea aparținea zonei trasate în 1932 de Banca Marmorosch-Blank în cartierul Jianu-Bordei și era delimitată de străzile Herăstrău, Armindenului, Jean Monnet şi bulevardul Mircea Eliade.

În aceeași perioadă (1930-1935) s-a amenajat și Lacul Herăstrău, prin asanarea unei zone mlăștinoase. Locuințele proiectate în anii ’30 de arhitectul Octav Doicescu au fost create pentru muncitorii de la Uzina de Gaze şi Electricitate și au respectat cu strictețe o serie de principii de urbanism: erau construite în stil modernist și aveau cel mult un etaj. Arhitectul își va construi în 1939 o casă în acest cartier, pe strada Mircea Eliade 2 colţ cu strasda Herăstrău, unde va locui până la finalul vieții.

După preluarea puterii de către comuniști, cartierul a fost ales de aceștia ca zonă rezidențială pentru nomenclaturiștii vremii și a devenit “Cartierul Interzis” – accesul era permis doar rezidenților, fiind extrem de bine păzit. 

Vila, construită în 1937, cu 10 camere și 7 băi, e scoadă la vânzare cu 4,6 milioane de euro, de la un preț inițial de 5 milioane de euro.