Vladimir Putin îşi desfăşoară strategia eurasiatică

Alături de un Lukaşenko posac – preşedintele autocrat al Belarus – şi de Nursultan Nazarbaev, omologul său din Kazahstan, Vladimir Putin a apărut ca tutore al acestui proiect de integrare, care încearcă să semene cu modelul adesea citat al defunctei Uniuni Sovietice. ‘Vom crea un centru de dezvoltare economică puternic şi atractiv, o piaţă regională importantă, ce va reuni 170 de milioane de persoane’, a declarat liderul de la Kremlin. Armenia, în iunie, apoi Kârgâzstan, în lunile viitoare, ar urma să se ralieze noii structuri.

‘Spre deosebire de UE, care depinde de Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi de Washington, Uniunea Eurasiatică este o structură suverană care va lua singură deciziile’, îşi exprimă convingerea Vladimir Lepehin, directorul Institutului Asociaţiei Economice Eurasiatice, un nou club de discuţii afiliat Kremlinului.

Însă, în spatele unităţii de faţadă, gândurile ascunse ale fiecăruia dintre membrii noului trio sunt vizibile, constată Le Figaro. Vladimir Putin a fost nevoit să-şi ascundă dezamăgirea de a nu vedea Ucraina, ţară-cheie cu 45 de milioane de locuitori, aderând la proiectul său. Atenţionaţi de anexarea rusă a Crimeii, Aleksandr Lukaşenko şi Nursultan Nazarbaev sunt precauţi faţă de ambiţiile imperialiste ale Moscovei.

În ajunul ceremoniei de semnare a acordului, acesta dintâi l-a felicitat pe noul preşedinte ucrainean, Petro Poroşenko, pledând în mai multe reprize în favoarea ‘unităţii’ ţării. Versatil, liderul de la Minsk a îndemnat, a doua zi, la crearea, pe baza acordului de la Astana, a unei ‘uniuni politice, umanitare şi militare’.

‘Lukaşenko acţionează ca un adevărat tactician, pentru a obţine concesii din partea lui Putin. Acesta este stilul lui’, constată Vladimir Lepehin. Republica Belarus rafinează petrolul rus, pe care îl re-exportă apoi către vecinul său estic, plătind taxe de export, o piedică în calea câştigării unei sume de circa 4 miliarde de dolari, pe care Minskul speră să le recupereze după semnarea acordului.

La rândul său, Kazahstanul lui Nazarbaev, foarte bogat în petrol, urmăreşte un singur obiectiv: accesul la oleoductele ruseşti, pentru a putea ajunge la clienţi, în special europeni, şi a-şi reduce dependenţa faţă de China. De altfel, această ţară din Asia Centrală numără circa 3,7 milioane de etnici ruşi, în regiunile sale de nord, ce se învecinează cu Rusia, descendenţi în mare parte ai unor familii ruse deportate de Stalin în anii 1940. Foarte activă în momentul anexării Crimeii, retorica Moscovei privind ‘ajutorul acordat poporului rus’ a alarmat foarte tare elita politică din Kazahstan.

Joi, Nazarbaev a amintit, spre deosebire de omologul său belarus, că Uniunea era una ‘economică şi nu viza suveranitatea statelor membre’.

Extrem de aluziv, documentul acordului enumeră în special măsurile comerciale protecţioniste pe care le-ar putea lua Uniunea Eurasiatică. El evocă, pentru orizontul lui 2025, crearea unei politici monetare, financiare şi de concurenţă unică, însă nu prevede adoptarea unei valute comune şi cu atât mai puţin înfiinţarea, ca la Bruxelles, a unor instituţii ad-hoc, precizează Le Figaro.

‘Pe hârtie, această uniune este foarte promiţătoare, însă având în fruntea ei trei lideri autoritari, lucrurile nu vor putea funcţiona bine’, este de părere Igor Iurghens, preşedintele Institutului pentru Dezvoltare Modernă din Moscova. Rămâne de sperat, adaugă acest expert, ca după aderarea unor noi state membre, printre care Armenia, în conflict cu Azerbaidjanul, Moscova să adopte o atitudine moderatoare şi tactica ‘soft power’.