Vosganian: Dacă renunţarea la cota unică înseamnă relaxare fiscală, sunt dispus să o susţin

‘Dacă renunţarea la cota unică înseamnă relaxare fiscală, sunt dispus să o susţin. Dacă o impozitare diferenţiată nu majorează nivelul de 16% dar coboară celelalte cote sub 16%, ea poate reduce costul muncii şi ar putea avea rezultate utile asupra ocupării. E nevoie, totuşi, de un studiu de impact, să vedem dacă aparatul fiscal poate prelua – şi cu ce costuri – reintroducerea declaraţiilor de impunere pentru toţi salariaţii. Acest punct de vedere l-am avut şi în 2012, atunci când m-am numărat printre coordonatorii programului de guvernare al USL. De aceea nu vreau să se considere o eventuală introducere a cotelor diferenţiate drept o concesie din partea liberalilor, ci dimpotrivă’, a scris, joi, Vosganian pe blog.

El subliniază că pentru dreapta politică românească nu cota unică este definitorie, ci relaxarea fiscală.

‘Faptul că, după o creştere permanentă a fiscalităţii în perioada 2009-2013, România are nevoie de relaxare fiscală, pentru a stimula creşterea, e neîndoielnic. Faptul că această relaxare fiscală trebuie să fie realizată cu băgare de seamă, cu studii de impact, pentru a nu afecta proaspăt dobândita consolidare fiscală, este, iarăşi, neîndoielnic’, spune liberalul.

Vosganian consideră faptul că relaxarea fiscală poate să acţioneze în mai multe direcţii, din punctul său de vedere proritare fiind reducerea TVA şi a CAS, pentru încurajarea consumului şi a ocupării.

‘Pe termen mai lung se poate opera şi asupra impozitului pe profit (prin diverse formule, inclusiv scutirea pentru profitul reinvestit) pe reducerea impozitului pe salarii şi pe regândirea unor taxări mai proaspete, cum e cea de 1,5% pe construcţiile industriale’, arată liberalul.

El susţine că nu este un adept necondiţionat al cotei unice.

‘Am fundamentat introducerea ei, prin programul de guvernare din 2004, în calitate de coordonator din partea PNL, din mai multe motive. Întâi, pentru că am ales un nivel care era mai redus decât cea mai mică cotă de impozitare (18% atunci), astfel încât de pe urma introducerii cotei unice de 16% au câştigat toţi salariaţii. În al doilea rând, pentru că doream să stimulăm piaţa imobiliară, consumul produselor de folosinţă medie şi îndelungată, piaţa de capital şi piaţa asigurărilor. Pentru asta era nevoie de clasă mijlocie, or unul dintre scopurile introducerii cotei unice a fost tocmai susţinerea păturii mijlocii. Şi în al treilea rând, se renunţa la o procedură greoaie, lipsită de suport informatic, anume aceea a declarării impozitelor pe venitul global’, scrie liberalul.