Vot final cu privire la „dreptul la asistenţă pentru a muri”, în Franţa

Adaugă-ne ca sursă preferată

Legea urmăreşte să autorizeze – în premieră în Franţa – sinuciderea asistată şi, eventual, eutanasia, sub rezerva îndeplinirii unei serii de condiţii. Franţa se va alătura astfel grupului relativ restrâns de state care au consacrat acest drept, scrie Agerpres.

Reforma a fost iniţiată de preşedintele Macron în 2022, odată cu lansarea unei convenţii cetăţeneşti care, în februarie 2023, a votat în favoarea instituirii „asistenţei active pentru a muri”. De atunci, parcursul parlamentar a cunoscut numeroase răsturnări de situaţie, iar susţinătorii proiectului de lege aşteptau votul de miercuri cu „uşurare”.

În acord cu poziţia unor figuri marcante de dreapta, Senatul francez a respins de trei ori proiectul de lege privind asistenţa pentru a muri. Guvernul a decis în cele din urmă să lase decizia finală în seama Adunării Naţionale (camera inferioară a parlamentului), conform prerogativelor sale.

Ţinând cont de opoziţia persistentă – în special din partea dreptei -, premierul Sebastien Lecornu a anunţat marţi că va trimite proiectul de lege Consiliului constituţional, în cazul în care acesta va fi aprobat. Consiliul va trebui să stabilească dacă anumite prevederi – cum ar fi perioada obligatorie de reflecţie de două zile acordată unui pacient după aprobarea medicală pentru moartea asistată – sunt compatibile cu „principiile libertăţii individuale şi ale demnităţii umane”.

Dacă parlamentarii de stânga şi cei aliniaţi cu Macron susţin în mare măsură proiectul de lege, iar dreapta şi extrema dreaptă se opun acestuia, fiecare grup parlamentar a dat membrilor mână liberă în această problemă care împleteşte politicul cu viaţa personală.

Noul drept ar fi limitat la pacienţii adulţi care suferă de o afecţiune incurabilă, care le pune viaţa în pericol, şi care îşi pot exprima dorinţele „liber şi în deplină cunoştinţă de cauză”. Un medic ar verifica eligibilitatea lor, ar urma o procedură colegială de evaluare a criteriilor, înainte ca medicul să ia în cele din urmă decizia finală singur.

Pacientul se poate retrage în orice moment şi îşi poate autoadministra substanţa letală, cu excepţia cazurilor în care este „incapabil fizic să facă acest lucru”, caz în care un medic sau o asistentă medicală şi-ar putea asuma sarcina.

Rezultatul unor ajustări minuţioase, proiectul de lege este descris ca fiind „echilibrat” de către susţinătorii săi, în schimb criticii continuă să îl considere „extrem de periculos” şi predispus la „derive”.

Oponenţii proiectului de lege – inclusiv reprezentanţi religioşi, organizaţii profesionale din domeniul sănătăţii şi societăţi medicale, precum şi grupuri de susţinere a persoanelor cu dizabilităţi, care se tem de presiuni de a solicita sinuciderea asistată – nu dau înapoi.

Alliance Vita a convocat pentru miercuri seară o manifestaţie în apropierea Adunării Naţionale, alături de alte organizaţii precum AFC (Asociaţiile Familiilor Catolice) şi CPDH (Comitetul Protestant Evanghelic pentru Demnitate Umană).

Deşi iniţiativa urmăreşte să-i influenţeze pe deputaţi, o respingere a proiectului de lege ar constitui o surpriză, mai notează AFP, care rezumă situaţia în care se află în prezent în această problemă alte ţări din Europa care autorizează sau iau în considerare eutanasia (moartea provocată de un profesionist din domeniul sănătăţii la cererea pacientului) şi/sau sinuciderea asistată (caz în care pacientul îşi administrează singur o substanţă prescrisă legal pentru a-şi pune capăt vieţii).

În Olanda, eutanasia şi sinuciderea asistată sunt strict reglementate din aprilie 2002: un medic şi un expert independent trebuie să stabilească faptul că pacientul care solicită procedura suferă de o „suferinţă insuportabilă”, „fără nicio perspectivă de ameliorare”; după ani de dezbateri, asistenţa la sfârşitul vieţii a fost extinsă în aprilie 2023 pentru a include şi copiii cu vârsta sub 12 ani.

În Belgia, solicitarea de eutanasie trebuie să fie „voluntară, bine chibzuită şi repetată” şi formulată „fără presiuni externe”, conform legislaţiei adoptate în mai 2002. În 2014, ţara a devenit prima care a autorizat eutanasia pentru minori, fără nicio limită minimă de vârstă.

Luxemburgul a dezincriminat eutanasia şi sinuciderea asistată în 2009; Elveţia interzice eutanasia, dar permite sinuciderea asistată, încă din timpul celui de-al doilea război mondial; în decembrie 2021, şi Austria a legalizat sinuciderea asistată pentru persoanele care suferă de o boală gravă sau incurabilă.

În Spania, în martie 2021 a fost adoptată o lege care permite eutanasia şi sinuciderea asistată medical, dar condiţiile sunt stricte: solicitantul trebuie să fie „capabil şi conştient”, iar cererea trebuie formulată în scris, reconfirmată ulterior şi validată de o comisie de evaluare; între intrarea în vigoare a legii şi sfârşitul anului 2024, 1.123 de persoane au recurs la eutanasie în această ţară, conform datelor Ministerului spaniol al Sănătăţii.

În Portugalia, dezincriminarea eutanasiei – adoptată în mai 2023 – nu a intrat în vigoare în urma respingerii parţiale a acesteia de către Curtea Constituţională în aprilie 2025.

În Slovenia, parlamentul a legalizat sinuciderea asistată în iulie 2025 pentru pacienţii lucizi, aflaţi în fază terminală şi care sufereau dureri insuportabile. Totuşi, un referendum organizat în noiembrie – în urma unei campanii a Bisericii Catolice şi a opoziţiei conservatoare – a dus la suspendarea măsurii pentru cel puţin un an.

În Italia, în 2019, Curtea Constituţională a stabilit condiţiile necesare pentru accesul la sinuciderea asistată, dar implementarea unui astfel de sistem rămâne dificilă, întrucât parlamentul nu a adoptat o legislaţie în acest sens. O asociaţie care susţine eutanasia militează pentru adoptarea unor reglementări la nivel regional; în februarie 2025, Toscana a devenit prima regiune care a stabilit norme în această privinţă.

În Regatul Unit, un proiect de lege privind legalizarea „morţii asistate” – aprobat de deputaţi în iunie 2025, dar blocat ulterior în Camera Lorzilor şi abandonat – urmează să revină în parlamentul de la Westminster în septembrie, la iniţiativa unui deputat laburist.