Zece ţări care reprezintă 2,5% din PIB-ul mondial găzduiesc jumătate dintre refugiaţii lumii

‘Ţările bogate dau dovadă de o lipsă totală de voinţă politică şi de responsabilitate, lăsând doar zece ţări, care reprezintă mai puţin de 2,5% din PIB-ul mondial, să primească 56% dintre refugiaţii planetei’, subliniază organizaţia neguvernamentală, în acest raport pe marginea crizei refugiaţilor.

Iordania, cu 6,6 milioane de locuitori, este prima ţară în topul statelor care oferă găzduire refugiaţilor, cu peste 2,7 milioane de persoane care au fugit din ţările lor din cauza războaielor şi persecuţiilor. Urmează Turcia (mai mult de 2,5 milioane de refugiaţi), Pakistanul (1,6 milioane) şi Libanul (1,5 milioane), subliniază raportul, care se bazează pe datele Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiaţi (UNHCR).

Ţări foarte sărace găzduiesc de asemenea un mare număr de persoane în căutare de protecţie: Etiopia (736.000), Kenya (554.000), Uganda (477.000).

Este vorba de ‘ţări ce se învecinează cu zone de conflict’, care ‘sunt constrânse să primească majoritatea refugiaţilor’, subliniază Amnesty. Aceasta le forţează să-şi asume ‘o responsabilitate mult mai grea’ pentru ele, estimează Salil Shetty, secretar general al Amnesty International. ‘Această situaţie este prin natura sa insuportabilă şi expune milioanele de oameni care fug din calea războiului şi a persecuţiilor din ţări precum Siria, Sudanul de Sud, Afganistanul şi Irakul unei sărăcii şi unor suferinţe intolerabile’, subliniază acesta într-un comunicat.

Pentru a ilustra acest dezechilibru, raportul citează cazul refugiaţilor sirieni. ‘Marea Britanie a acceptat să primească mai puţin de 8.000 de sirieni din 2011 până în prezent, în timp ce Iordania, care numără de aproape 10 ori mai puţini locuitori şi al cărei PIB reprezintă 1,2% din cel al Marii Britanii, a primit peste 655.000’ de sirieni, se spune în raport.

În acest context, ‘egoismul ţărilor bogate nu face decât să agraveze criza în loc să o rezolve’, estimează Amnesty. Organizaţia îndeamnă toate ţările să ‘accepte o proporţie echitabilă’ din aceşti refugiaţi vulnerabili, ‘determinată în funcţie de criterii obiective, ţinând cont de capacitatea lor de primire’.

Amnesty cere punerea în funcţiune a unui ‘nou mecanism pentru reinstalarea de refugiaţi vulnerabili’ şi a unui ‘nou mecanism de transfer pentru situaţiile critice’ cum este conflictul sirian.