Anomalii fiscale: Bonusurile de pe card sau mobil generează impozite şi taxe pentru clienţi, comercianţi şi bănci

Sistemul bancar încearcă să impulsioneze sistemul de retail banking prin lansarea de campanii promoţionale împreună cu retailerii prin care se acordă puncte de loialitate clienţilor fie pentru plăţi cu cardul fie, mai nou, cu telefonul mobil. Aceste puncte de loialitate se pot preschimba fie în reduceri de preţ la comercianţi pentru achiziţii de bunuri şi servicii, fie în monedă electronică pe contul bancar al clientului. Sunt foarte importante pentru aceste programe implicaţiile fiscale pentru că aceste costuri pot să afecteze bugetele de marketing care sunt acordate de bănci şi de comercianţi în acest sens.

„Un prim impact ar fi impozitul pe venitul persoanelor fizice. În cazul în care punctele de fidelitate se transformă în reduceri de preţ nu avem impozit pe venit, scutirea de impozit este prevăzută în codul fiscal. Pe de altă parte, dacă aceste puncte de fidelitate sunt transformate în monedă electronică pe contul clientului, dacă această sumă reprezintă mai mult de 600 de lei, banca ca şi plătitoare a acestei sume trebuie să reţină impozit de 16% pe venit, clientului”, a declarat Diana Coroabă, partener PriceWaterHouse Coopers.

Un impact deosebit îl are taxa pe valoarea adăugată şi aici sunt două aspecte importante: TVA-ul se calculează la preţul întreg al produsului sau la preţul redus pe care îl plăteşte efectiv clientul? „În ceea ce priveşte punctele de fidelitate care se transformă în reduceri de preţ pentru ca TVA-ul să nu reprezinte un cost sunt importante două lucruri: primul, cum se reflectă aceste reduceri pe bonul fiscal. E foarte important dacă TVA se calculează la preţul întreg al produsului sau la preţul pe care îl plăteşte efectiv clientul”, precizează Coroabă.

Consultantul fiscal explică faptul că, pentru a se putea colecta TVA exact la preţul plătit de către client ar trebui ca aceste puncte de loialitate să fie reflectate pe bon înainte de calculul TVA şi nu ca un mijloc de plată. În cazul în care ele sunt reflectate ca mijloc de plată vor fi reflectate ca un cost pentru comerciant sau pentru bancă sau şi pentru unii şi pentru alţii, în funcţie de cine suportă această reducere.

Un al doilea element important în ceea ce priveşte TVA-ul este chiar dacă aceste puncte sunt reflectate corect pe bonul fiscal, este foarte important cine suportă costul acestei promoţii. Pentru că, dacă este comerciantul nu avem nici un fel de problemă. În cazul în care îl suportă banca atunci, conform jurisprudenţei europene, nu se poate reduce taxa pe valoarea adăugată cu valoarea acestor puncte, ci se consideră că banca subvenţionează parte din preţul comerciantului şi atunci trebuie să îşi majoreze bugetul de marketing cu 20%, contravaloarea TVA-ului.

În practică, pentru astfel de campanii TVA-ul este un cost. Când punctele de fidelitate se transformă în monedă electronică şi parte din acest cost este susţinut de către retaileri, atunci băncile îşi decontează partea retailerului prin anumite facturi. Pentru a se putea face totuşi decontări, băncile emit comercianţilor facturi de maketing şi aplică TVA pentru astfel de servicii. Conform jurisprudenţei europene se consideră că, în fapt comerciantul nu face servicii de marketing în beneficiul băncii, ci vorbim doar de o campanie comună şi astfel de decontări nu ar trebui să fie subiect de TVA, precizează Diana Coroabă. În practică însă acest lucru nu se întâmplă.