Declinul unui imperiu, ilustrat într-un singur grafic. Decăderea de 100 de ani a lirei sterline

Sursa: Bloomberg

Devalorizarea lirei, cu paşi rari, dar mari, greoi şi permanenţi, ilustrează declinul imperiului britanic. Deprecierea de peste 10% provocată de referendumul pro-Brexit din 23 iunie poate rămâne în istorie, din această perspectivă, drept o nouă erodare semnificativă a influenţei globale a Marii Britanii.

„Istoria lirei în raport cu dolarul, din ultimii 100 de ani, reprezintă practic o coborâre pe scări, cu paşi mari” dar care au persistat în timp, comentează pentru Bloomberg Rui Pedro Esteves, profesor asociat de economie la Universitate Oxford.

Lira sterlină, cea mai bătrână monedă din lume, are denumirea derivată din „ster”, cuvântul din germana veche pentru stabil, solid. În timpul Primului Război Mondial, o liră valora cinci dolari americani. Pe 23 iunie, ziua referendumului privind apartenenţa Marii Britanii la UE, lira englezească era cotată la 1,5 dolari SUA. Astăzi, se tranzacţionează aproape de 1,3 dolari – cel mai redus nivel din ultimii 31 de ani, iar analiştii HSBC, cea mai mare bancă britanică, estimează că declinul provocat de Brexit se va opri la 1,2 dolari.

Reputatul investitor George Soros, cunoscut pentru relaţia specială pe care o are cu lira, este şi mai pesimist – vede un curs de 1,15 dolari/liră, adică aproximativ un euro.

„Mărimea economiei unei ţări măsurată în alte monede, în cazul UK, să spunem, în dolari, reprezintă un indicator pentru capacitatea ţării respective de a-şi proiecta puterea şi influenţa pe plan internaţioal”, spune Barry Eichengreen, profesor de economie la Berkeley.

Politicienii care au făcut campanie pentru Brexit, în frunte cu Boris Johnson, consideră că declinul lirei se va dovedi, în timp, exagerat. Unii economişti le dau dreptate – printre ei se numără şi fostul guvernator al Băncii Angliei Mervyn King, care crede că deprecierea lirei va ajuta economia prin creşterea competitivităţii exporturilor de produse şi servicii.

Alţii văd însă spectrul recesiunii şi scăderii dobânzilor şi mai jos, în paralel cu izolarea pe plan european şi global şi retragerea din cea mai mare uniune comercială din lume, factori care vor submina atractivitatea Marii Britanii şi a activelor financiare britanice pentru investiţii.

Scăderi abrupte ale lirei au survenit odată cu renunţarea la aur ca standard monetar, în 1931, apoi în 1944, când Marea Britanie a adoptat sistemul Bretton Woods de gestionare a cursurilor de schimb valutar. O altă devalorizare de 30% a venit în 1949, după cel de-al doilea Război Mondial, care a dat lovitura de graţie imperialismului britanic, apoi încă o cădere abruptă poate fi remarcată în 1967, pe fondul crizei balanţei de plăţi a Marii Britanii.

În anii 1970, lira a fost salvată cu intervenţia Fondului Monetar Internaţional, un moment jenant pentru Marea Britanie ca putere economică globală, însă la începutul anilor 1980 nu a mai avut acelaşi noroc.

În 1990, Marea Britanie intra în Mecanismul Ratelor de Schimb, preambulul adoptării monedei euro, însă a fost forţată să renunţe doi ani mai târziu, deoarece lira nu a putut fi menţinută în intervalul-ţintă convenit al cursului faţă de marca germană, prost adaptat la realităţile economice din Marea Britanie în raport cu Germania.

După referendumul din 23 iunie au apărut speculaţii potrivit cărora ieşirea din UE va însemna pierderea statutului de monedă de rezerve la nivel global pentru lira sterlină. În prezent, 5% din rezervele valutare la nivel mondial sunt denominate în lire sterline, potrivit datelor FMI.