Lulache (Nuclearelectrica): Statul ar trebui să sprijine investiţiile în producţia de energie prin contractele de diferenţă

În opinia sa, soluţiile sunt fie reîntoarcerea la un sistem reglementat care să permită astfel de investiţii, fie identificarea de noi mecanisme care să încurajeze investiţiile în producţia de energie, în condiţiile în care motivaţia primordială pentru orice investiţie este profitul. 

„Va trebui să facem un brainstorming să vedem care ar putea fi acel mecanism şi va trebui să stăm la aceeaşi masă cei din energie, dar şi cei din industria financiară şi ar trebui să avem la masă şi strategii ţării”, a continuat şeful Nuclearelectrica. 

Lulache a arătat că Nuclearelectrica are nevoie de astfel de mecanisme de sprijin pentru investiţia de peste un miliard de euro pe care o va derula compania pentru extinderea duratei de viaţă a reactorului 1 de la Cernavodă. 

„Cum vom face investiţia în extinderea perioadei de viaţă a unităţii 1 care este de peste 1 miliard de euro? Avem o sursă deja în portofoliul nostru. Mereu suntem întrebaţi de ce nu investeşte Nuclearelectrica în „a”, „b” sau „c”, pentru că stă pe atâţia bani, are sute de milioane în conturi şi nu le investeşte. Nu le investim pentru că le punem deoparte pentru proiectele noastre de investiţii, iar proiectul prioritar este retehnologizarea unităţii 1. Dar cu siguranţă va trebui să folosim şi resurse atrase, în măsura în care condiţiile de piaţă se vor menţine. Ne place să credem că până la acel moment statul român va putea să vină cu acele mecanisme alternative, mecanisme-suport de sprijinire a investiţiilor mari în energie, ca de exemplu contractele pentru diferenţă”, a adăugat Daniela Lulache. 

Ideea contractelor pentru diferenţă care să încurajeze investiţiile în energie apare şi în raportul sesiunii de lucru din sectorul energiei electrice din cadrul Strategiei Energetice a României 2016 – 2030, cu perspectiva anului 2050, lansat în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Energiei. 

În acest document se menţionează faptul că tehnologiile de producere a energiei electrice în multe dintre centralele pe bază de cărbune şi gaz natural din România sunt la nivelul anilor 1960-1970 şi trebuie înlocuite, însă există riscul să nu mai putem realiza acest lucru în timp util. 

„Astăzi, după mai bine de 30-40 de ani de utilizare, trebuie construite noi capacităţi care să le înlocuiască treptat, dar într-un ritm susţinut, pe cele retrase. Din cauza transformărilor rapide şi profunde parcurse de sectorul electroenergetic la nivel global şi a incertitudinilor create de semnalul de preţ pe piaţă de electricitate, există riscul ca aceste investiţii să nu fie realizate în timp util. Astfel, chiar şi dezvoltarea capacităţilor convenţionale de generare ar putea necesita mecanisme de ajutor de stat: bonusuri de cogenerare (eventual trigenerare) sau contracte pentru diferenţa (CfD), dacă aplicarea acestora va fi în cele din urmă permisă prin decizie a Curţii Europene de Justiţie”, precizează raportul. 

În situaţia în care condiţiile de piaţă descurajează investitorii de la a investi în orice fel de capacităţi noi, cu impact asupra securităţii aprovizionării, se poate pune problema unei intervenţii a statului prin scheme de sprijin – precum crearea unei pieţe de capacitate pentru a asigura funcţionarea temporară a grupurilor pe bază de cărbune din raţiuni de securitate energetică. 

„Este însă important ca orice mecanisme de ajutor de stat pentru surse neregenerabile de energie să fie construite în jurul imperativelor de adecvanţă şi siguranţă în funcţionarea SEN (sistemului energetic naţional – n.r.), fără a favoriza tehnologii sau unităţi anume de producţie din alte considerente”, menţionează autorii documentului citat.