Totul despre magistrala gazului care va traversa România. De ce ne acordă UE 180 mil. euro

Adaugă-ne ca sursă preferată

La începutul acestui an, Comisia Europeană a anunţat că a aprobat o finanţare nerambursabilă de 180 de milioane de euro pentru Transgaz, ajutor necesar pentru ca transportatorul de gaze al României să înceapă construcţia conductei BRUA, care va face conexiunea între pieţele de gaze din sudul Europei şi cele din Vest, via România. De o mare importanţă pentru UE, dovadă ajutorul de 180 de milioane de euro, proiectul trebuie finalizat de Transgaz până în 2019, urmând ca, în decursul acelui an să fie şi pusă în funcţiune. Pentru aceasta, trebuie să mai scoată din buzunar încă 370 de milioane de euro, pentru că BRUA costă, potrivit datelor Transgaz, 550 de milioane de euro. La momentul 2019, pe teritoriul României vor curge miliarde de metri cubi de gaz din care, prin intermediul taxelor de tranzit, Transgaz va colecta zeci de milioane de euro anual.

„După punerea în funcțiune, proiectul va asigura o capacitate maximă de transport gaze naturale de 1,5 mld.mc/an înspre Bulgaria şi de 4,4 mld.mc/an înspre Ungaria”, arată datele Transgaz despre acest proiect. În conducta BRUA vor putea intra şi gaze româneşti scoase din Marea Neagră, pentru că, la acel moment, zăcămintele luate în concesiune de ExxonMobil şi Petrom ar putea începe să producă. Astfel, România va deveni una dintre cele mai importante ţări din regiune pentru gaz.

„Proiectul BRUA presupune construirea pe teritoriul României a unei conducte noi de transport gaze naturale ce va realiza conexiunea dintre Nodul Tehnologic Podișor și Stația de Măsurare Gaze (SMG) Horia, pe direcția Podișor-Corbu – Hurezani – Hațeg – Recaș – Horia şi a trei stații de comprimare. Conducta în lungime totală de aproximativ 528 km cu diametru de Dn 800 (32″) este proiectată pentru a transporta gaze naturale la o presiune de maxim 63 de bar”, precizează reprezentanţii Transgaz pentru ECONOMICA.NET

Aici sunt incluse şi lucrările de extindere a capacităţii gazoductului Arad – Szeged, pentru ca 4 miliarde de metri cubi de gaze să poată trece anual prin acest gazoduct către Ungaria şi, eventual, înapoi.

În acest moment, Proiectul BRUA se află în faza de elaborare a proiectului tehnic, fază în care urmează să fie stabilit un program detaliat a lucrărilor de execuţie.

De proiectul BRUA, se leagă un altul – aducerea gazelor din Marea Neagră până la Giurgiu. Principalul gazoduct ce stă în centrul acestei strategii este Tuzla – Podişor, care pleacă de la ţărmul Mării Negre şi ajunge până în judeţul Giurgiu. De acolo, gazele din Marea Neagră intră în sistemul deja existent, care le transportă către Haţeg, apoi la graniţa cu Ungaria – Csanadpalota, sau către Bulgaria, la Ruse, pe gazoductul ce va fi terminat la anul, Giurgiu -Ruse.

Aducerea gazelor din largul Mării Negre la ţărm cade în sarcina Exxon – Petrom. Consorţiul are deja în lucru studiul de fezabilitate al proiectul.

Atât BRUA cât şi Tuzla -Podişor fac parte din strategia de dezvoltare a Transgaz 2015 – 2023 pentru construcţia de gazoducte care să lege România de Vest. Scopul principal al acestora este de a transporta gazul din Marea Neagră, ce va fi extras de ExxonMobil şi Petrom, către Ungaria, apoi, mai departe, către vestul Europei. Ca scop secundar, Transgaz urmăreşte să lege sistemele de transport gaze dintre Bulgaria şi Ungaria, pe teritoriul României, urmărind inclusiv să asigure o cale alternativă pentru eventualele importuri ale României.

România, în acest moment, este aproape independentă energetic, în ceea ce priveşte gazul natural. Odată cu închiderea marilor fabrici energofage din industria chimică, importurile se apropie de zero. În perspectiva anului 2019, atunci când începe exploatarea comercială în Marea Neagră, România va fi exportator net de gaze. Nu trebuie să ne facem iluzii însă că preţul gazelor va scădea din acest motiv, pentru că tot piaţa îl va dicta

Potrivit estimărilor CE, producţia de gaze a României va fi relativ constantă până în 2019, circa 10 miliarde de metri cubi anual, urmând apoi să se dubleze, în doar patru ani, până la 19 miliarde de metri cubi anual. Consumul de gaze va rămâne însă constant, între 12 şi 13 miliarde de metri cubi anual.