FT: Băncile caută modalităţi ieftine pentru a stoca numerar pe fondul dobânzilor negative

După şedinţa de politică monetară din luna martie a Băncii Centrale Europene, băncile private plătesc o taxă anuală de 0,4% pentru fondurile pe care le păstrează la cele 19 bănci centrale din zona euro. Măsura, care a costat băncile aproximativ 2,64 miliarde de euro începând din 2014 când dobânzile BCE au ajuns în teritoriul negativ, este destinată stimulării creşterii economice prin încurajarea băncilor să împrumute bani companiilor în loc să îi depoziteze. Oficialii BCE au avertizat că ar putea reduce şi mai mult dobânzile dacă se vor înrăutăţi condiţiile economice, iar bancherii şi directorii companiilor de asigurări se gândesc deja la modalităţi prin care să evite plata acestor taxe.

O modalitate este transformarea banilor electronici din conturile de la Băncile Naţionale în bani gheaţă. Grupul german de asigurări Munich Re a experimentat cu succes stocarea unor sume de ordinul zecilor de milioane de euro la un cost pe care compania îl descrie drept acceptabil. Şi o serie de bănci germane, inclusiv Commerzbank, au analizat această posibilitate.

Însă dacă această practică se extinde, vor apărea consecinţe economice importante. Dacă băncile comerciale nu vor plăti dobânzile cerute de băncile centrale atunci băncile comerciale nu vor fi afectate de viitoarele reduceri de dobândă şi, în consecinţă, nu vor fi încurajate să acorde mai multe credite.

Din fericire pentru băncile centrale, depozitarea de numerar creează şi o serie de costuri suplimentare. O parte se referă la costurile cu stocarea şi transportul, dar acestea nu sunt cele mai mari probleme. Retragerea unei cantităţi mari de numerar dintr-o singură lovitură ar menţine costurile cu transportul la un nivel redus în timp ce bancnotele de 500 euro şi francii elveţieni permit stocarea unor cantităţi de numerar în volume mici. Cu toate acestea spărgătorii de bănci, cutremurele şi alte dezastre neprevăzute reprezintă o problemă, în sensul că este greu de găsit o companie de asigurări care să-şi asume riscurile în schimbul unor comisioane rezonabile.

‘Nimeni nu stochează numerar pentru perioade îndelungate. În prezent numerarul intră şi iese rapid spre ATM-uri’, a declarat un bancher german care a estimat costurile cu asigurarea undeva între 0,5% şi 1% din valoarea bancnotelor stocate. Astfel de costuri sunt mai mari decât dobânzile negative practicate de BCE dar în linie cu dobânda de minus 0,75% practicată de Banca Naţională a Elveţiei.

O altă problemă o reprezintă capacitatea băncilor private de a pune deoparte mari cantităţi de numerar fără aprobarea tacită a Băncilor Naţionale. Dacă o bancă din zona euro vrea să-şi transforme rezervele în bancnote primul pas este să contacteze Banca Naţională la care are cont. La rândul lor, Băncile Naţionale trebuie să fie de acord să schimbe banii electronici în bancnotele cerute de banca respectivă. În situaţia în care mai multe bănci vor decide să depoziteze numerar, numărul bancnotelor în circulaţie ar creşte foarte mult. În prezent, există în circulaţie bancnote euro cu o valoare de 1.087 miliarde de euro la care se adaugă alte 998 miliarde de euro depozitate de bănci, adică o cantitate de bani suficientă pentru a umple 298 de camioane.

Cu toate acestea, bancherul german citat de Financial Times crede că este puţin probabil ca stocarea de numerar să devină o practică răspândită, fiind mai degrabă o modalitate prin care băncile protestează faţă de dobânzile negative.